© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 3 aprilie 2025 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Berliba v. Republica Moldova (nr. 7408/23).
În fața Curții, reclamantul s-a plâns de încălcarea drepturilor lui garantate de Articolul 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) și de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, din cauza neexecutării unei hotărâri judecătorești pronunțate în favoarea lui și a lipsei unui recurs intern efectiv în sensul Articolului 13 din Convenție.
La momentul producerii faptelor, reclamantul era angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne, unde a activat până la 19 februarie 2016.
Prin hotărârea sa din 11 iunie 2009, Curtea de Apel Chișinău a admis acțiunea depusă de către reclamant împotriva Consiliului municipal Chișinău, în vederea obligării celui din urmă de a-i acorda un spațiu locativ, în conformitate cu prevederile Legii cu privire la poliție. Prin decizia sa din 23 decembrie 2009, Curtea Supremă de Justiție a menținut hotărârea instanței de apel din 11 iunie 2009.
La 17 februarie 2020 reclamantul a inițiat o acțiune privind repararea prejudiciului cauzat lui, în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011. Invocând neexecutarea hotărârii Curții de Apel Chișinău din 11 iunie 2009, reclamantul a solicitat repararea prejudiciului material și moral provocat, anexând anumite contracte de credit.
Prin hotărârea sa din 27 iulie 2020, Judecătoria Chișinău, sediul Centru a admis acțiunea reclamantului. Ministerul Justiției a depus cerere de apel împotriva hotărârii respective.
Prin decizia sa din 18 noiembrie 2020, Curtea de Apel Chișinău a casat parțial hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 27 iulie 2020 și a emis o nouă hotărâre de respingere a cerinței privind prejudiciul material, ca fiind neîntemeiată, susținând că împrumuturile bancare contractate erau destinate achiziționării de bunuri imobiliare, în timp ce Legea cu privire la poliție prevedea acordarea de locuințe închiriate în folosință temporară, și nu în proprietate privată.
Prin decizia sa din 14 iulie 2021, Curtea Supremă de Justiție a admis recursurile depuse de către reclamant și, respectiv, Ministerul Justiției, a casat decizia Curții de Apel Chișinău din 18 noiembrie 2021 și a decis să remită cauza la rejudecare la Curtea de Apel Chișinău. Instanța de recurs a reținut, printre altele, că reclamantul nu mai deținea calitatea de angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne din data de 19 februarie 2016, iar dreptul de atribuire a spațiului locativ era direct legat de deținerea statutului de angajat al instituției care acordă aceste beneficii sociale pentru perioada deținerii statutului de angajat.
Prin decizia sa din 1 decembrie 2021, Curtea de Apel Chișinău a casat hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru din 27 iulie 2020 și a emis o nouă hotărâre de respingere a acțiunii ca neîntemeiată.
Prin încheierea sa irevocabilă din 28 septembrie 2022, Curtea Supremă de Justiție a respins ca inadmisibil recursul depus de către reclamant la 27 aprilie 2022. Instanțele naționale au reținut că reclamantul nu mai deținea calitatea de angajat în cadrul Ministerului Afacerilor Interne din data de 19 februarie 2016, iar dreptul de atribuire a spațiului locativ era direct legat de deținerea statutului de angajat al instituției care acordă aceste beneficii sociale pe perioada deținerii statutului de angajat.
Reclamantul a pretins în fața Curții că neexecutarea continuă a hotărârii din 11 iunie 2009, pronunțată în favoarea sa, a adus atingere drepturilor sale garantate de prevederile Convenției.
Curtea a notat, printre altele, că perioada de neexecutare a hotărârii judecătorești care trebuie luată în considerare a început la data de 9 septembrie 2009, odată cu emiterea titlului executoriu în vederea obligării autorităților de a-i acorda reclamantului un spațiu locativ, și s-a încheiat la 19 februarie 2016.
Curtea a notat că hotărârea în favoarea reclamantului nu a fost executată mai mult de șase ani și că nu i-a fost acordată nicio despăgubire la nivel național. Prin urmare, Curtea a reiterat jurisprudența sa și principiile generale referitoare la executarea hotărârilor definitive, constatând, în urma examinării tuturor elementelor care i-au fost prezentate, că nu există niciun fapt sau argument care să o determine să ajungă la o concluzie diferită cu privire la admisibilitatea și fondul plângerii respective. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea a considerat că, în această cauză, autoritățile naționale nu au depus toate eforturile pentru a asigura executarea integrală și în timp util a hotărârii judecătorești definitive pronunțate în favoarea reclamantului. Prin urmare, Curtea a hotărât că în această cauză a existat o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, și că nu era necesar să examineze separat plângerea formulată în baza Articolului 13 din Convenție.
Cu referire la prejudiciul material pretins de către reclamant, Curtea a notat că concluziile Curții de Apel Chișinău cu privire la acest aspect au fost justificate, respingând astfel pretențiile reclamantului, în condițiile în care prevederile Legii cu privire la poliție, în vigoare la momentul faptelor, prevedeau acordarea de locuință în folosință temporară, și nu în proprietate privată. Pe de altă parte, Curtea a notat că este oportună admiterea parțială a pretențiilor reclamantului cu privire la prejudiciul moral, care acoperă întreaga perioadă de neexecutare, precum și a pretențiilor pentru costuri și cheltuieli.
Astfel, Curtea a acordat reclamantului 1.600 de euro pentru prejudiciul moral și 250 de euro pentru costuri și cheltuieli.
Actualmente, hotărârea este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
