© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 4 decembrie 2025 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Gutium v. Republica Moldova (nr. 49542/16).
Cauza se referă la presupusa neîndeplinire de către autorități a obligațiilor pozitive care le revin în temeiul Articolului 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), în privința investigării relelor tratamente suferite de către reclamant din partea unor persoane particulare.
Potrivit circumstanțelor cauzei, reclamantul a lucrat timp de câteva zile la R.P. în calitate de șofer. La 19 iunie 2014, el a ajuns la locul unde R.P. staționa cu vehiculul său și i-a solicitat plata pentru munca prestată. Potrivit reclamantului, ca răspuns la insistențele sale, fiul lui R.P., R.Al., s-a apropiat de el și l-a apucat de gât. În timpul încăierării, reclamantul a lovit-o accidental pe R.A., soția lui R.P. Ulterior, R.P. a agresat reclamantul și, împreună cu R.Al., l-a târât spre niște copaci din apropiere, unde toți cei trei membri ai familiei l-au bătut.
Conform declarațiilor lui R.P. și ale membrilor familiei sale, reclamantul era furios și a lovit-o de două ori în față pe R.A., după care R.P. l-a atacat pentru a-și proteja soția, aplicându-i lovituri cu pumnii și picioarele. R.Al. plecase înainte de acea confruntare.
Conform declarației martorului G., vecin al reclamantului, făcută poliției, acesta, trecând prin zonă la momentul incidentelor, a văzut o femeie (R.A.) și un tânăr (R.Al.) lovindu-l pe reclamant. Atunci când G. a întrebat de ce îl atacau, R.Al. a răspuns că reclamantul i-ar fi lovit mama, reacționând agresiv atunci când G. i-a spus că, dacă aceasta era situația, ar trebui să anunțe poliția. Martorul a observat apoi cum R.P. s-a apropiat și l-a lovit pe reclamant de două ori în față, în urma cărui fapt acesta a căzut la pământ și a fost târât de R.P. și R.Al. către niște copaci din apropiere, unde toți trei l-au bătut. Reclamantul și-a pierdut cunoștința, iar când și-a revenit, i-a cerut lui G. să raporteze incidentul poliției.
În urma incidentului, reclamantul a fost internat timp de o săptămână în spital. La 8 iulie 2014, el a depus o plângere împotriva lui R.P., R.A. și R.Al. pentru vătămare corporală intenționată. La 10 iulie 2014 a fost pornită urmărirea penală sub aspectul infracțiunii prevăzute la art. 152 alin. (2) din Codul penal. Procuratura a audiat părțile implicate în conflict și trei martori, inclusiv pe G. Au fost întocmite patru rapoarte medico-legale, constatându-se că reclamantul a suferit fracturi la patru coaste, comoție cerebrală și echimoze în jurul ochiului stâng. Ca răspuns la o întrebare a procurorului, expertul a precizat că nu putea determina numărul loviturilor primite de reclamant, întrucât acestea fuseseră descrise prea superficial în documentele medicale din spital. Procuratura a calificat leziunile reclamantului drept vătămări de gravitate medie, nepericuloase pentru viață, săvârșite de două sau mai multe persoane. Reclamantul a fost recunoscut în calitate de parte vătămată și a formulat ulterior o acțiune civilă în cadrul procesului penal împotriva celor trei inculpați.
La 29 iulie 2014 reclamantul s-a plâns poliției că R.P. îl amenințase cu acte de violență la telefon, în legătură cu plângerea depusă privind relele tratamente. La 4 august 2014, G. a sesizat poliția că, la 31 iulie 2014, fusese oprit pe stradă de R.Al., care i-a oferit bani în schimbul modificării declarației sale în calitate de martor. El a solicitat să fie protejat de asemenea influențe în cursul anchetei.
La 30 septembrie 2014 procurorul responsabil de dosar a dispus încetarea urmăririi penale față de R.A. și R.Al. Pentru a ajunge la această concluzie, el s-a bazat pe declarațiile reclamantului, ale celor trei acuzați, pe declarația martorului G. și pe rapoartele medico-legale obținute. Procurorul a constatat că nu existau probe suficiente pentru menținerea acuzațiilor împotriva lui R.A. și R.Al. Reclamantul a susținut că el și avocatul său nu au fost informați despre acea decizie. La 1 octombrie 2014, R.P. a fost pus oficial sub acuzare pentru infracțiunea prevăzută la art. 152 alin. (1) din Codul penal. În aceeași zi el și-a recunoscut vina, iar la 3 octombrie 2014 cauza a fost trimisă în judecată.
La 11 noiembrie 2014 reclamantul și avocatul său au fost informați că dosarul fusese trimis instanței de judecată și că aveau dreptul de a studia materialele din dosar. Din aceste materiale ar fi aflat despre decizia procurorului din 30 septembrie 2014. La 19 noiembrie 2014 avocatul reclamantului a contestat acea decizie. Contestația a fost transmisă instanței de judecată pentru examinare împreună cu cauza penală împotriva lui R.P.
La 28 aprilie 2015 R.P. a fost condamnat într-o procedură simplificată, prin care și-a recunoscut integral vinovăția. Având în vedere gravitatea prejudiciului cauzat reclamantului și faptul că anterior fusese condamnat și impusă o amendă, instanța i-a aplicat o pedeapsă de trei ani și patru luni închisoare, cu suspendare pe o perioadă de doi ani. De asemenea, R.P. a fost obligat să îi achite reclamantului 5.843 MDL pentru prejudiciul material suferit și 3.500 MDL cu titlu de cheltuieli de judecată. Cu privire la pretenția reclamantului referitoare la prejudiciul moral, în mărime de 100.000 MDL, instanța i-a acordat suma de 5.000 MDL.
Referitor la contestația reclamantului împotriva ordonanței procurorului din 30 septembrie 2014, instanța a reținut că, odată ce urmărirea penală fusese legal încetată cu privire la o persoană, aceasta putea fi redeschisă doar în cazul existenței unor fapte noi sau recent descoperite ori în cazul unui viciu fundamental al procedurii anterioare, care ar fi putut afecta rezultatul cauzei. Întrucât nu au fost identificate asemenea fapte sau vicii, urmărirea penală nu putea fi redeschisă cu privire la R.A. și R.Al. Această hotărâre a fost menținută în cea mai mare parte de către Curtea de Apel Chișinău la 2 octombrie 2015 și de către Curtea Supremă de Justiție la 12 aprilie 2016. Pedeapsa lui R.P. a fost redusă la 160 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității.
Curtea a observat că, deși autoritățile au fost informate despre relele tratamente suferite de către reclamant imediat după incidentul din 19 iunie 2014, ele au început urmărirea penală abia după două zile de la depunerea unei plângeri oficiale, la 8 iulie 2014. Totodată, procurorul a considerat important să stabilească numărul loviturilor primite de către reclamant, întrucât a inclus o întrebare specifică în acest sens în lista de întrebări adresate expertului. Totuși, expertul a fost nevoit să se bazeze pe descrierea insuficientă a leziunilor reclamantului făcută de medicii de la spital, din cauza lipsei unei examinări urgente de către un medic legist, necesară pentru a asigura probe de calitate. Mai mult, părțile au avut opinii divergente cu privire la faptul dacă reclamantul sau avocatul său primiseră efectiv scrisoarea procurorului prin care erau informați despre încetarea urmăririi penale față de R.A. și R.Al., și, prin urmare, dacă reclamantul fusese suficient implicat în procedura de investigare.
Subsidiar, Curtea a observat că, inițial, trei persoane fuseseră acuzate de agresarea reclamantului, însă, la 30 septembrie 2014, urmărirea penală a fost încetată cu privire la două dintre ele. Deși procurorul s-a bazat pe o descriere a probelor din dosar, el nu a explicat modul în care acele probe susțineau decizia sa de a înceta urmărirea penală în privința celor două persoane. Dimpotrivă, declarația martorului G., menționată în acea ordonanță, îi incrimina în mod direct pe toți cei trei acuzați, iar procurorul nu a menționat nicio probă care să contrazică afirmațiile martorului sau să pună la îndoială credibilitatea acestuia, cu excepția declarațiilor inculpaților.
La rândul lor, atunci când au fost chemate să examineze legalitatea acelei ordonanțe, instanțele nu au făcut-o, bazându-se în esență pe principiul non bis in idem pentru a respinge contestația reclamantului. Totuși, Curtea a statuat anterior că o decizie a procurorului de a înceta urmărirea penală nu poate fi considerată o „decizie definitivă” atât timp cât împotriva acesteia poate fi introdusă o cale ordinară de atac în fața instanțelor. Reclamantul a formulat o astfel de cale de atac, care nu a fost considerată tardivă, împiedicând astfel ordonanța procurorului să devină definitivă.
Curtea a subliniat în continuare că încetarea urmăririi penale împotriva lui R.A. și R.Al. a avut un efect suplimentar asupra procesului împotriva lui R.P.: deoarece agresiunea asupra reclamantului nu a mai fost considerată ca fiind comisă de către două sau mai multe persoane, învinuirea finală adusă lui R.P. a fost încadrată potrivit art. 152 alin. (1), și nu art. 152 alin. (2) din Codul penal. În timp ce primul permitea alegerea între închisoare și muncă neremunerată în folosul comunității, cel de-al doilea articol prevedea exclusiv pedeapsa închisorii. În cele din urmă, R.P. a fost condamnat la muncă neremunerată în folosul comunității.
În final, Curtea a ajuns la concluzia că a avut loc o încălcare a Articolului 3 din Convenție, dată fiind pedeapsa blândă aplicată în final lui R.P. (160 de ore de muncă neremunerată în folosul comunității) pentru acțiuni care au avut drept rezultat vătămări corporale atât de grave ca cele suferite de către reclamant, coroborată cu absența unei investigații efective privind acțiunile imputate lui R.A. și R.Al. și cu cuantumul relativ redus al despăgubirilor acordate pentru prejudiciul moral suferit de către reclamant.
Deoarece reclamantul nu a depus pretenții privind satisfacția echitabilă în termenul stabilit de către Curte, nu a fost considerată oportună acordarea unor despăgubiri pentru încălcarea constatată.
Actualmente, hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
