© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 4 decembrie 2025 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Grama v. Republica Moldova (nr. 21364/15).
Cererea se referă la examinarea unui apel tardiv depus de către partea adversă, urmată de casarea unei hotărâri judecătorești irevocabile favorabile reclamantului.
Potrivit circumstanțelor cauzei, la 27 ianuarie 2015 reclamantul a inițiat o acțiune judiciară împotriva autorităților locale din Hîrtopul Mare, solicitând emiterea unui titlu de autentificare a dreptului deținătorului de teren. El invocat că, printr-o decizie anterioară, autoritatea publică locală îi transferase lui dreptul de proprietate asupra terenului și, în baza acestei decizii, îi fusese emis un titlu provizoriu de proprietate.
La 17 martie 2014, instanța de fond a admis parțial acțiunea reclamantului, obligând autoritatea locală să emită actul solicitat în privința unui teren de 0,11 ha. Partea dispozitivă a hotărârii menționa că aceasta putea fi supusă apelului în termen de 30 de zile.
La 17 aprilie 2014, Primăria Hîrtopul Mare a depus apel. La 11 septembrie 2014, apelul respectiv a fost admis, iar hotărârea instanței de fond a fost casată. Curtea de Apel a considerat că dreptul de proprietate al reclamantului nu fusese demonstrat cu certitudine.
Reclamantul a contestat cu recurs decizia instanței de apel, invocând tardivitatea apelului depus de către partea adversă, din moment ce termenul de contestare expirase la 16 aprilie 2014. Curtea Supremă de Justiție a respins recursul reclamantului, fără a se pronunța în privința argumentului referitor la tardivitatea apelului depus de către partea adversă.
Invocând Articolul 6 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), precum și Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, reclamantul s-a plâns în fața Curții de faptul că instanța de apel admisese, fără vreo justificare, un apel prescris, ceea ce a afectat principiul certitudinii juridice.
Analizând plângerile reclamantului, Curtea a notat că, potrivit art. 362 alin. (1) din Codul de procedură civilă, termenul de contestare cu apel a unei hotărâri era de 30 de zile din momentul pronunțării acesteia, iar art. 116 din Codul de procedură civilă oferea părților posibilitatea de a solicita repunerea în termen în caz de depășire a termenului de contestare. Astfel, Curtea a constatat că termenul de contestare a hotărârii instanței de fond, pronunțate la 17 martie 2014, expirase la 16 aprilie 2014, în timp ce Primăria Hîrtopul Mare depusese apelul său la 17 aprilie 2014, cu o zi după expirarea termenului de contestare. În continuare, Curtea de Apel Chișinău nu a verificat respectarea termenului de 30 de zile la admiterea apelului părții adverse. Deși reclamantul a invocat în recursul său tardivitatea apelului depus de către autoritatea locală, Curtea Supremă de Justiție nu a examinat acest argument.
Corespunzător, Curtea a constatat o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, oferind reclamantului 400 de euro pentru prejudiciul material (echivalentul valorii de piață actuale a terenului litigios), 2.000 de euro pentru prejudiciul moral și 800 de euro pentru costuri și cheltuieli.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
