© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 16 iulie 2026 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Matei și alții v. Republica Moldova (nr. 49015/16).
Cauza se referă la anularea unei hotărâri a instanței de fond prin care reclamanții fuseseră achitați și la condamnarea lor ulterioară de către instanța de apel, fără reaudierea victimei și a principalilor martori.
Reclamanții, care erau minori la momentul presupusului act, au fost acuzați de agresiune sexuală asupra unui alt minor cu vârsta sub 14 ani.
După audierea victimei, a reclamanților, a expertului și a numeroși martori și după examinarea tuturor probelor disponibile, instanța de fond a achitat reclamanții de învinuirile aduse.
Procurorul a contestat cu apel sentința respectivă, subliniind în mod expres multiple inconsecvențe în mărturiile victimei și ale mai multor martori.
Curtea de Apel Chișinău a casat sentința instanței de fond și i-a găsit pe reclamanți vinovați de acuzațiile aduse. Procedând astfel, instanța de apel nu a audiat din nou victima sau martorii menționați de către procuror în cererea sa de apel, ci doar a citit declarațiile lor din dosarul cauzei. Contrar opiniei exprimate de către prima instanță, instanța de apel a considerat că aceste declarații confirmau vinovăția reclamanților.
Reclamanții au formulat recurs, susținând, printre altele, că instanța de apel nu organizase o audiere completă prin audierea din nou a tuturor martorilor principali, așa cum prevede Codul de procedură penală, înainte de a anula achitarea lor. Curtea Supremă de Justiție a respins recursul reclamanților și a confirmat decizia instanței de apel.
În fața Curții, reclamanții s-au plâns, în special în temeiul Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, că procesul penal împotriva lor fusese inechitabil, deoarece Curtea de Apel Chișinău îi condamnase fără a reaudia victima și principalii martori.
După examinarea materialelor din dosarul cauzei, Curtea a considerat că instanța de apel nu putea dispune condamnarea reclamanților în mod corespunzător, din perspectiva unui proces echitabil, fără o evaluare directă a mărturiilor date de către martori și victimă, precum și a oricăror alte materiale relevante din dosarul cauzei. În special, problema dacă reclamanții au comis agresiunea sexuală asupra unui minor sub vârsta de 14 ani în circumstanțele cauzei depindea în esență de credibilitatea martorilor și a victimei, care nu putea fi evaluată pe deplin printr-o simplă citire a declarațiilor lor date în fața instanței de fond, așa cum sunt consemnate în dosar.
Curtea a notat, de asemenea, că modul în care Curtea de Apel Chișinău a desfășurat procedura pare a fi în contradicție cu prevederile Codului de procedură penală și cu prevederile stabilite în Hotărârea explicativă nr. 22 din 12 decembrie 2005 a Plenului Curții Supreme de Justiție, în temeiul căreia, după o hotărâre de achitare pronunțată de către o instanță de fond, o instanță de apel nu poate dispune o condamnare pentru prima dată fără a-l audia pe inculpat și fără administrarea directă a probelor.
Prin urmare, Curtea a constatat că a avut loc o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție.
În consecință, Curtea a acordat câte 3.500 euro cu titlu de prejudiciu moral pentru fiecare dintre cei trei reclamanți și 2.500 de euro, în mod solidar, pentru costuri și cheltuieli.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
