© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul deciziei a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 23 octombrie 2025, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia în cauza Colbasiuc v. Republica Moldova (nr. 57074/13).
În fața Curții, reclamantul, în baza Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a susținut că completul Curții Supreme de Justiție care a soluționat cauza a fost constituit contrar prevederilor legale, fapt care a afectat și dreptul său de proprietate.
În fapt, litigiul național se referă la o dispută comercială între societatea T. și o societate publică de căi ferate. În perioada în care procesele naționale erau pendinte, C. – administratorul și singurul acționar al societății, a decedat, reclamantul în prezenta cauză fiind fiul și moștenitorul lui.
La 20 februarie 2013, Curtea Supremă de Justiție a casat hotărârile instanțelor inferioare și a pronunțat o decizie în favoarea societății feroviare. La 7 aprilie 2014, Curtea de Apel Chișinău a numit un administrator provizoriu al societății, iar la 8 octombrie 2014 a fost deschisă procedura de insolvență. La 25 februarie 2015, societatea T. a fost lichidată și a fost dispusă radierea acesteia din registrul persoanelor juridice.
În decizia sa, Curtea a considerat imperios să examineze dacă reclamantul are calitatea de victimă. Cu privire la acest aspect, Curtea a observat că reclamantul se plânge în numele societății T., care a fost parte în procedurile naționale, și că el este moștenitorul unicului asociat al respectivei companii.
Cu toate acestea, Curtea a notat constatările Curții de Apel Chișinău, potrivit cărora, în cadrul procedurii de insolvență, după decesul tatălui reclamantului și înainte de numirea administratorului provizoriu, exista o altă persoană care avea dreptul de a reprezenta societatea T., iar reclamantul nu a furnizat explicații care ar demonstra că acesta s-ar fi aflat într-o imposibilitate concretă și reală de a sesiza Curtea. Astfel, Curtea nu a găsit niciun motiv pentru a deroga de la principiul referitor la calitatea persoanelor care pot introduce o cerere în numele unei societăți.
Prin urmare, Curtea a declarat plângerea drept inadmisibilă ratione personae în sensul Articolului 35 § 3 lit. a) din Convenție și a respins cererea conform Articolului 35 § 4 din Convenție.
Actualmente decizia este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
