© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 5 martie 2026, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Adam v. Republica Moldova (nr. 40846/15).
Cauza vizează, în principal, caracterul pretins insuficient al despăgubirilor pentru prejudiciul moral acordate la nivel național în urma unor leziuni grave, care i-au pus viața în pericol și care au fost provocate reclamantului de către un terț.
Reclamantul, polițist la momentul incidentului, a fost lovit la 10 septembrie 2013 de către V.B., care conducea o motocicletă și nu s-a conformat ordinului de oprire dat de către reclamant în exercitarea atribuțiilor de serviciu. În urma incidentului, reclamantul a suferit o traumă craniană deschisă severă, fracturi ale craniului și comoție severă, cu consecințe de durată, inclusiv pierderea auzului la o ureche și pierderea completă a mirosului.
În fața Curții, reclamantul s-a plâns, în baza Articolelor 3 și 13 din Convenție, de ineficiența anchetei și, în special, de caracterul insuficient al compensației acordate pentru prejudiciul cauzat prin actele de violență comise de către o persoană fizică. Curtea a reținut că esența plângerii privește eficiența remedierii la nivel național și a decis să examineze cauza exclusiv din perspectiva Articolului 2 din Convenție, sub aspect procedural.
Curtea a observat că procedurile penale interne au identificat autorul și circumstanțele producerii leziunilor, au condus la condamnarea acestuia și la acordarea unei compensații pentru prejudiciul moral. Reclamantul nu a contestat la Curte calificarea juridică a faptelor și nici blândețea pedepsei, astfel încât Curtea s-a limitat la a examina dacă reclamantul a beneficiat de o reparație adecvată, în special dacă valoarea despăgubirilor acordate la nivel național a fost rezonabilă în circumstanțele cauzei.
Curtea a constatat că, deși compensația acordată la nivel național poate fi mai mică decât cea care ar fi fost acordată de către Curte în cauze comparabile, aceasta trebuie să rămână în limite rezonabile. În speță, Curtea a reținut că reclamantul a solicitat 28.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral, însă a primit mai puțin de 3.000 de euro, sumă considerată semnificativ mai mică decât în jurisprudența Curții în cauze similare. Curtea a respins argumentul guvernului potrivit căruia statutul reclamantului de polițist ar justifica o compensație mai mică pentru prejudiciul moral și a concluzionat că procedurile interne nu au oferit o reparație adecvată.
În consecință, Curtea a constatat încălcarea Articolului 2 din Convenție sub aspect procedural, acordând reclamantului 9.000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și 1.500 de euro pentru costuri și cheltuieli.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
