© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 18 ianuarie 2022 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauzaMelega v. Republica Moldova(nr. 40427/18).
Potrivit circumstanțelor cauzei, reclamantul a fost învinuit de trafic de influență. Prin sentința sa din 16 decembrie 2015, Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a declarat reclamantul nevinovat de comiterea infracțiunii imputate deoarece fapta sa nu ar fi întrunit elementele infracțiunii. La baza sentinței de achitare au stat declarațiile mai multor martori.
Prin decizia sa din 28 aprilie 2017, Curtea de Apel Chișinău a admis apelul Procuraturii Anticorupție, a casat sentința de achitare și a recunoscut reclamantul vinovat de comiterea traficului de influență. Cu toate acestea, instanța de apel nu a reaudiat toți martorii ale căror declarații au stat la baza adoptării hotărârii sale, limitând-se la citirea declarațiilor date de către aceștia în fața instanței de fond. Curtea Supremă de Justiție a menținut sentința de condamnare a reclamantului pentru trafic de influență.
În fața Curții reclamantul a invocat încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), id est a dreptului său la un proces echitabil, ca urmare a eșecului instanței de apel de a reaudia martorii înainte de casarea sentinței de achitare a instanței de fond.
În observațiile sale, Guvernul a susținut că reclamantul nu solicitase audierea martorilor în fața Curții de Apel Chișinău, cu excepția celor prezentați de către procuror pentru audiere. Astfel, reclamantul nu ar fi putut să invoce acest argument în fața Curții.
Cu toate acestea, ținând cont de circumstanțele cauzei și de materialele dosarului, Curtea a considerat că instanța de apel nu ar fi putut stabili vinovăția reclamantului fără audierea corespunzătoare a martorilor, ale căror declarații urmau să fie respinse sau reinterpretate cu scopul condamnării reclamantului pentru infracțiunea imputată. În consecință, Curtea a concluzionat că a avut loc o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție.
Curtea i-a acordat reclamantului 3500 de euro pentru prejudiciul moral și 1500 de euro pentru costuri și cheltuieli.
Actualmentehotărâreaeste disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
