© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoareamențiune: „Rezumatulhotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 1 februarie 2022 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Povestca v. Republica Moldova (cererea nr. 33968/16). Cauza se referă la efectuarea unei investigații eficiente cu privire la maltratarea reclamantului de către persoane private, precum și asistența medicală insuficientă acordată în timpul detenției.
Potrivit circumstanțelor cauzei, în cursul nopții de 3 august 2015 reclamantul a intrat în casa lui T.M. cu intenția de a sustrage proprietatea ultimului. Proprietarul s-a confruntat cu reclamantul, iar timp ce reclamantul încerca să fugă. El a fost prins și lovit de alte două persoane, fiindu-i cauzate multiple traume. Ulterior, el a fost reținut și plasat în arest preventiv.
La 5 august 2015 avocatul reclamantului s-a plâns la procuratură de faptul că clientul său fusese lovit de mai multe persoane și că în drum spre secția de poliție le fusese lovit de câteva ori în spate de către polițiști. În aceeași zi reclamantul a fost examinat de către un medic legist, care a depistat hematoame sub ambii ochi, pe barbă, nas, pe ambele buze și pe cutia toracică. Expertul a notat că reclamantul trebuia să fie consultat de un neurolog.
La 26 august 2015 procurorul a refuzat să inițieze o anchetă, din lipsa elementelor unei infracțiuni. Reclamantul a contestat decizia, menționând, inter alia, că își pierduse vederea la ochiul stâng. Ulterior, judecătorul de instrucție a anulat ordonanța, dispunând reexaminarea de către un alt procuror.
La 24 martie 2016 o nouă expertiză medico-legală constata că reclamantul își pierduse acuitatea vizuală, ceea ce echivala cu o vătămare gravă. La 25 aprilie 2016 un alt procuror a decis din nou să nu demareze o anchetă penală cu privire la acuzațiile reclamantului de rele tratamente. Reclamantul a contestat această decizie. La 27 iunie 2016 un procuror ierarhic superior a anulat ordonanța din 25 aprilie 2016, constatând că ancheta efectuată până la acel moment fusese superficială. Prin aceeași ordonanță a fost începută o investigație cu privire la cauzarea vătămărilor corporale grave în privința reclamantului. O nouă expertiză medico-legală confirma rezultatele anterioare și constata că reclamantul suferise un traumatism cranian în 2006, în urma căruia își pierduse parțial vederea, și un alt traumatism la 3 august 2015. Astfel, procurorul a decis încetarea anchetei. Reclamantul a contestat această decizie la procurorul ierarhic superior și la judecătorul de instrucție, plângerile sale fiind respinse.
Prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 ianuarie 2019 a fost anulată decizia instanței inferioare, fiind dispusă o nouă examinare a cauzei. Instanța de recurs a constatat că instanța inferioară examinase cauza formal, fără a analiza în mod obiectiv materialele prezentate de procuror, și că decizia adoptată era bazată pe o evaluare unilaterală, subiectivă a faptelor și a documentelor pe care aceasta nu le examinase.
La 20 iunie 2019 Judecătoria Ungheni a respins plângerea reclamantului împotriva ordonanțelor procurorului, ca fiind nefondată. Curtea de Apel Chișinău a respins, printr-o decizie definitivă, recursul reclamantului.
În fața Curții, reclamantul s-a plâns, în baza Articolului 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), de lipsa unei anchete efective cu privire la circumstanțele în care el își pierduse vederea, precum și de asistența medicală pretins insuficientă acordată acestuia în timpul detenției.
Cu referire la fondul cauzei, Guvernul a susținut că autoritățile au desfășurat o investigație eficientă în privința plângerilor reclamantului și, prin urmare, rănile cauzate lui fuseseră o consecință a propriilor acțiuni.
Curtea a notat că urmărirea penală în prezenta cauză fusese inițiată după aproape 11 luni de la depunerea plângerii reclamantului, iar Guvernul nu a prezentat o explicație plauzibilă pentru o astfel de tardivitate. Totodată, procurorul a decis de două ori să nu pornească o investigație, iar ambele ordonanțe au fost anulate de către autoritățile ierarhic superioare. Astfel, Curtea a reiterat că anularea repetată a ordonanțelor de încetare a urmăririi penale ridică întrebări cu privire la eficiența acesteia. De asemenea, a fost notat faptul că mai multe ordonanțe ale procurorilor nu fuseseră aduse la cunoștința reclamantului, ceea ce l-a lipsit de posibilitatea de a participa în mod efectiv la investigație. În plus, deși era evident că cel puțin la 13 august 2015 reclamantul nu putea vedea cu ochiul stâng, procurorii continuau să se bazeze pe raportul de expertiză din 5 august 2015 și să trateze rănile cauzate reclamantului ca fiind minore.
Astfel, Curtea a constatat o încălcare a Articolului 3 din Convenție, în privința obligației autorităților de a investiga relele tratamente aplicate reclamantului de către persoane private.
Totodată, reclamantul a susținut că lui nu îi fusese acordată asistența medicală necesară în timpul aflării sale în detenție la secția de poliție și că el nu beneficiase de tratamentul necesar stării sale de sănătate.
Curtea a notat că reclamantul avea mai multe răni pe diverse părți ale corpului, în special sub ochi și pe ambele buze, care nu puteau fi trecute cu vederea de către poliție în momentul reținerii sale, și care erau suficient de grave pentru a interna reclamantul în spital în noaptea reținerii. La dosar nu exista nicio dovadă care să demonstreze faptul că el fusese examinat în timp util de către un neurolog sau un neurochirurg, dată fiind aflarea în pericol a unui organ important, iar autoritățile nu au prezentat o explicație pentru această omisiune. Astfel, Curtea a constatat că reclamantul nu beneficiase de asistență medicală oftalmologică în timpul aflării sale în custodia poliției, contrar Articolului 3 din Convenție.
Curtea i-a acordat reclamantului 10.000 de euro pentru prejudiciul moral și 500 de euro pentru costuri și cheltuieli.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
