© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul deciziei a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 3 februarie 2022 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia în cauzaPetrenco v. Republica Moldova(nr. 12781/16).
Potrivit circumstanțelor cauzei, la 22, 23 și 24 iulie 2015 reclamantul a organizat, împreună cu membrii partidului politic pe care îl conducea, manifestații de protest, inter alia, în fața blocului unde locuia V. Plahotniuc, pentru a-și exprima nemulțumirea față de scumpirea energiei electrice și a gazului. Acest protest a continuat șapte zile, în care organizatorii au instalat corturi, au ținut discursuri și au difuzat muzică în boxe.
La 27 iulie 2015 Primarul municipiului Chișinău a solicitat instanței de judecată să dispună dispersarea protestului la care participau aproximativ 60 de persoane, invocând lipsa notificării autorităților locale, perturbarea liniștii locatarilor din acel bloc și lipsa instalațiilor sanitare necesare.
Prin hotărârea sa din 29 iulie 2015, Judecătoria Chișinău, sediul Buiucani a stabilit, inter alia, că protestul avea un caracter spontan, fiind exceptat de la procedura unei notificări scrise prin declarație prealabilă. Cu toate acestea, orice montare a construcțiilor temporare, id est a corturilor respective, trebuia să fie precedată de o notificare prealabilă a autorităților locale, cu cel puțin o zi lucrătoare. De asemenea, instanța de fond a reținut că fuseseră depuse mai multe plângeri din partea locatarilor blocului cu referire la protestul organizat de către reclamant, fiind invocată și lipsa instalațiilor sanitare. Prin urmare, instanța a dispus dispersarea protestului din fața blocului locativ și îndepărtarea corturilor.
La 31 iulie 2015 Curtea de Apel Chișinău a respins apelul reclamanților. Recursul reclamanților în acest sens a fost respins de Curtea Supremă de Justiție la 12 august 2015.
În fața Curții, reclamantul s-a plâns în baza Articolului 11 din Convenție, că decizia autorităților naționale de a pune capăt protestului său constituise o încălcare a dreptului său la libertatea de întrunire. De asemenea, reclamantul s-a plâns în baza Articolului 6 din Convenție, invocând lipsa motivării suficiente a deciziilor instanțelor naționale, faptul că el nu avusese parte de un proces echitabil din cauza lipsei răspunsurilor la toate argumentele sale și a eșecului de a audia unii martori.
Cu referire la pretinsa încălcare a Articolului 11 din Convenție, Curtea a reținut că ingerința în dreptul reclamantului la libertatea de întrunire era prevăzută de lege. Curtea a acceptat poziția Guvernului, conform căreia ingerința urmărise scopul legitim de a proteja drepturile altora. De asemenea, Curtea a reținut argumentul instanțelor naționale, potrivit căruia procedura de notificare, cu referire la anumite aspecte, a fost încălcată. În plus, Curtea a remarcat existența mai multor plângeri din partea locatarilor cu privire la tulburarea liniștii șia fost de acord cu poziția Guvernului și a instanțelor naționale de judecată că desfășurarea unui protest continuu sub ferestrele unui bloc ar fi provocat inevitabil tulburări majore pentru locuitorii blocului. Prin urmare, Curtea a decis că nu a avut loc o încălcare a Articolului 11 din Convenție.
De asemenea, Curtea a decis că nu a avut loc o încălcare a Articolului 6 din Convenție, deoarece ea a considerat că deciziile judecătoreștifuseseră motivate corespunzător, în condițiile în care reclamantul a eșuat să demonstreze ce argumente ar fi rămas fără răspunsuri sau ce martori nu ar fi fost audiați de către instanțele naționale de judecată.
Prin urmare, Curtea a considerat că plângerile reclamantului au fost vădit nefondate și a declarat cererea inadmisibilă, în conformitate cu Articolul 35 §§ 3 și 4 din Convenție.
Actualmente, decizia este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
