© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 15 martie 2022 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauzaGenderdoc-M v. Republica Moldova(nr. 60377/10).
Cererea se referă la presupusul eșec al autorităților naționale de a întreprinde suficiente măsuri pentru a asigura desfășurarea pașnică a unei manifestații în susținerea minorităților sexuale.
În conformitate cu circumstanțele cauzei, la 23 martie 2010 asociația reclamantă a depus la Primăria municipiului Chișinău o cerere prin care își anunța intenția de a organiza în Piața Marii Adunări Naționale o manifestație în susținerea adoptării unei legi împotriva discriminării. În acest context, printr-o scrisoare din 23 aprilie 2010, poliția a recomandat Primăriei municipiului Chișinău să nu autorizeze protestul respectiv din cauza riscului de încălcare a ordinii publice. Prin decizia sa din 28 aprilie 2010, Curtea de Apel Chișinău a interzis, la solicitarea Primăriei, organizarea demonstrației în locația planificată, invocând o opoziție puternică din partea unor organizații religioase și riscul de încălcare a ordinii publice. La 3 mai 2010 asociația reclamantă a depus o cerere de recurs. La 13 mai 2010 Curtea Supremă de Justiție a admis recursul respectiv și a casat decizia Curții de Apel.
În același timp, asociația reclamantă a depus la procuratură o plângere împotriva pretinselor discursuri homofobe și instigatoare la violență, plasate în presă și pe rețelele de socializare, care exprimau dezacordul cu desfășurarea manifestației planificate. În acest sens, procuratura nu ar fi constatat elementele unei infracțiuni, considerând că discursurile respective ar fi intrat sub incidența dreptului la libertatea de exprimare. De asemenea, în același context, poliția a informat asociația reclamantă că intenția sa de a organiza un astfel de protest ar fi provocat un val de nemulțumiri din partea unor asociații și grupuri religioase. Astfel, pentru a evita reacțiile negative din partea unor astfel de grupuri, autoritățile naționale ar fi fost obligate să reducă prezența minorităților sexuale în spațiile destinate publicului larg.
Invocând încălcarea Articolului 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), asociația reclamantă s-a plâns de interdicția autorităților naționale cu privire la organizarea protestului în Piața Marii Adunări Naționale și eșecul lor de a întreprinde suficiente măsuri pentru a asigura dreptul său la libertatea de întrunire. De asemenea, asociația reclamantă s-a plâns în baza Articolul 14 coroborat cu Articolul 11 din Convenție, susținând că ar fi fost discriminată din cauza activității sale de apărare a drepturilor minorităților sexuale. În final, asociația reclamantă s-a plâns de lipsa unui remediu intern efectiv, în sensul Articolului 13 din Convenție.
În fond, Curtea a reținut că decizia Curții de Apel din 28 aprilie 2010 nu era nici definitivă, nici executorie. Cu toate acestea, Curtea nu a acceptat argumentul Guvernului, potrivit căruia Curtea Supremă de Justiție ar fi emis decizia sa în timp util, deși asociația reclamantă ar fi depus cererea sa de recurs după data planificată pentru desfășurarea manifestației. În același timp, cu toate că decizia Curții de Apel din 28 aprilie 2010 nu era executorie, Curtea a considerat că asociația reclamantă nu ar fi putut desfășura protestul planificat în siguranță. În plus, însuși Guvernul a afirmat că nu existau suficiente garanții pentru a asigura dreptul asociației reclamante la libertatea de întrunire. În plus, Curtea a reținut inclusiv poziția autorităților naționale cu privire la existența unor riscuri de confruntare cu contrademonstranții.
De asemenea, Curtea a luat în considerare atitudinea pasivă a autorităților naționale, în special a procuraturii, care nu reacționase în raport cu discursurile homofobe și instigatoare la violență, plasate în presă și pe rețelele de socializare. Curtea a reținut inclusiv intenția poliției de a reduce prezența minorităților sexuale în spațiile destinate publicului larg. Având în vedere atitudinea anumitor segmente ale populației moldovenești față de minoritățile sexuale, Curtea a considerat că autoritățile naționale aveau obligația să întreprindă toate măsurile posibile pentru a asigura buna desfășurare a protestului. De asemenea, Curtea a reiterat că autoritățile naționale trebuiau să estimeze amploarea potențialelor riscuri pentru a evalua resursele necesare în vederea asigurării desfășurării protestului într-un mod sigur. Prin urmare, Curtea a constatat că autoritățile naționale nu își îndeplinise obligațiile pozitive, în sensul Articolul 11 coroborat cu Articolul 14 din Convenție.
În consecință, Curtea a acordat asociației reclamante 4500 de euro pentru prejudiciul moral.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
