© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova“.
La 29 octombrie 2026, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Genderdoc-M v. Republica Moldova (cererea nr. 23907/15).
Cererea se referă la lipsa desfășurării unei anchete eficiente și a tragerii la răspundere a persoanelor implicate în întreruperea unui marș al comunității LGBTQ+.
Potrivit circumstanțelor cauzei, la 17 mai 2014, asociația reclamantă a organizat la Chișinău un marș intitulat „Un an fără discriminare”, cu ocazia Zilei internaționale împotriva homofobiei. Evenimentul s-a desfășurat sub protecția poliției, care a separat participanții de câteva zeci de protestatari agresivi, unii dintre aceștia proferând lozinci homofobe și amenințări cu violența. În acest context, C., un preot ortodox, a smuls cu violență un drapel curcubeu din mâinile unei organizatoare, lovind-o pe aceasta și alți participanți, iar G. a smuls un banner și a blocat trecerea participanților, fiind arestat de poliție. Asociația reclamantă și mai mulți martori au menționat că reprezentanții mass-mediei au urmărit îndeaproape marșul și au înregistrat video toate evenimentele.
La 26 iunie 2014, asociația reclamantă a depus plângeri penale împotriva lui C. și G.. La 27 octombrie 2014, procurorul a clasat ancheta, reținând că faptele constituiau contravenții, nu infracțiuni. În special, acesta a constatat că nu s-a stabilit că cei doi suspecți ar fi acționat împreună. De asemenea, în lipsa unui raport de expertiză medico-legală, nu existau probe medicale care să ateste vătămarea corporală a vreunuia dintre participanții la marș. În cele din urmă, procurorul a constatat că termenul de prescripție de trei luni aplicabil contravențiilor împiedica tragerea la răspundere a persoanelor vizate pentru contravenția săvârșită. Această ordonanță a fost menținută de un procuror ierarhic superior.
La 27 ianuarie 2015, judecătorul de instrucție a anulat deciziile procurorilor, constatând că ancheta fusese incompletă. Ancheta a fost redeschisă și din nou clasată la 20 martie 2015, decizie pe care asociația reclamantă nu a contestat-o.
În fața Curții, asociația reclamantă a susținut, în temeiul Articolului 14 coroborat cu Articolul 11 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), că autoritățile nu au efectuat o anchetă eficientă și nu au sancționat persoanele implicate în perturbarea unui marș organizat de aceasta.
În acest sens, Curtea a subliniat că asociația reclamantă a fost direct afectată de pretinsa încălcare a Articolului 14 coroborat cu Articolul 11 din Convenție, având în vedere că acțiunile protestatarilor în cauză au afectat capacitatea acesteia de a desfășura un eveniment public planificat.
Curtea a reținut că ambii protestatari, C. și G., au perturbat marșul și au declarat deschis că acțiunile lor au fost motivate de ură față de comunitatea LGBTQ+. Autoritățile aveau, așadar, obligația de a verifica existența unei intenții homofobe, însă ancheta a fost întreruptă pe motiv că nu s-a demonstrat că cei doi au acționat împreună, fără a fi analizat dacă infracțiunea putea fi săvârșită prin folosirea violenței, deși mai mulți martori au menționat comportamentul agresiv al lui C. În plus, asociația reclamantă a menționat că marșul fusese reflectat pe larg în mass-media, toate evenimentele fiind filmate. În ordonanțele procurorilor nu se făcea nicio referire la vreo tentativă de a obține înregistrările video ale incidentului cu drapelul, pentru a verifica declarațiile martorilor referitoare la aplicarea violenței sau pentru a identifica alți martori ai incidentului.
Curtea a observat, totodată, că, așteptând trecerea a cinci luni de la fapte și reîncadrând apoi faptele ca fiind contravenții, autoritățile i-au permis în mod conștient ambilor suspecți să scape de orice răspundere, ceea ce echivalează cu impunitate. În aceste circumstanțe, asociația reclamantă nu mai avea obligația de a contesta repetat clasarea anchetei.
Prin urmare, Curtea a constatat că autoritățile nu și-au îndeplinit obligațiile pozitive, iar ancheta a fost ineficientă, existând o încălcare a Articolului 11 coroborat cu Articolul 14 din Convenție. Curtea a considerat că nu este necesar să examineze celelalte plângeri formulate în temeiul Articolelor 10, 11 și 13 din Convenție.
Prin urmare, Curtea a acordat asociației reclamante 4.500 de euro cu titlu de prejudiciu moral și 1.274 de euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză pe pagina web a Curții.
