© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul deciziei a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 14 noiembrie 2024 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a publicat decizia de inadmisibilitate în cauza Chireeva v. Republica Moldova (nr. 29735/17).
Cauza se referă la pretinsa încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), a Articolului 13 din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, urmare a neexecutării unei hotărâri definitive pronunțate în favoarea reclamantei și a lipsei oricărei căi de atac eficiente în dreptul intern.
Potrivit circumstanțelor cauzei, la 21 mai 2007, Judecătoria Buiucani a admis parțial cererea reclamantei și a obligat Primăria orașului Durlești și Consiliul local Durlești să emită reclamantei documentele ce confirmă alocarea unui teren pentru construcția unei case individuale.
În decembrie 2012, reclamanta a înaintat o acțiune împotriva Ministerului Justiției în baza Legii nr. 87, prin care s-a plâns de neexecutarea hotărârii definitive în favoarea sa, solicitând despăgubiri pentru prejudiciul moral. La 22 aprilie 2013, instanța de fond a constatat încălcarea dreptului reclamantei la executarea hotărârii definitive, însă nu a acordat nici o despăgubire în acest sens. Urmare a apelului declarat de către reclamantă, la 5 decembrie 2013, Curtea de Apel Chișinău a anulat parțial hotărârea primei instanțe și a acordat reclamantei 5.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și 3.000 de lei cu titlu de costuri și cheltuieli. Ministerul Justiției a depus un recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău, însă acesta a fost respins la 30 aprilie 2014 de către Curtea Supremă de Justiție.
Guvernul a argumentat că reclamanta nu epuizase toate căile de atac interne, id est că nu depusese la Curtea Supremă de Justiție un recurs împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 5 decembrie 2013. În acest sens, Curtea a reiterat că scopul regulii epuizării căilor de atac interne este de a oferi Statelor posibilitatea de a preveni sau de a remedia – de obicei, prin intermediul instanțelor judecătorești – încălcările pretinse împotriva lor, înainte ca aceste acuzații să fie transmise Curții.
Deoarece reclamanta nu a reușit să sesizeze Curtea Supremă de Justiție cu privire la pretinsa încălcare invocată, Curtea a ajuns la concluzia că cererea trebuie declarată inadmisibilă în conformitate cu Articolul 35 §§ 1 și 4 din Convenție, din motivul neepuizării căilor de atac interne.
Decizia este actualmente disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
