© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul deciziei a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 3 februarie 2022 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia în cauza Burlacu v. Republica Moldova (nr. 56012/14).
Cauza se referă la plasarea reclamantului în arest preventiv între 7 martie 2014 și 11 februarie 2015, și ulterior în arest la domiciliu între 11 februarie și 20 martie 2015. Principalul motiv al prelungirii consecutive a arestului aplicat în privința reclamantului era riscul de eschivare.
După ce fusese eliberat din arest la 20 martie 2015, fiind citat de către instanța de judecată, reclamantul a eșuat să se prezinte în ședință. Astfel, el a fost anunțat în căutare și, în cele din urmă, condamnat in absentia.
Reclamantul s-a plâns în fața Curții în baza Articolului 5 § 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând faptul că dispunerea și prelungirea privării sale de libertate nu fuseseră bazate pe motive relevante și suficiente.
În acest sens, Guvernul a susținut că riscul de eschivare invocat de către instanțele de judecată era justificat în circumstanțele prezentei cauze.
Curtea a considerat că motivele dispunerii și prelungirii privării de libertate în privința reclamantului fuseseră relevante și suficiente. În special, ținând cont de faptul că reclamantul a eșuat să se prezinte în ședința de judecată după eliberarea sa din arest preventiv și la domiciliu, riscul de eschivare invocat fusese aparent justificat. Prin urmare, Curtea a respins prezenta cerere ca fiind inadmisibilă, în conformitate cu Articolul 35 § 4 din Convenție.
Actualmente decizia este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
