© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul deciziei a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 19 mai 2022 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia în cauzaBantuș v. Republica Moldova(nr.63399/12).
Cererea se referă la pretinsele prejudicii suferite de către reclamant din cauza construcției unui imobil cu zece etaje în imediata apropiere a casei sale.
Reclamantul a inițiat o acțiune în procedura contenciosului administrativ în fața instanțelor naționale, solicitând declararea nulității autorizațiilor de construire a imobilului litigios și repararea prejudiciului. După ce au constatat că procedura de eliberare a autorizațiilor respective fusese respectată, Curtea de Apel Chișinău și, ulterior, Curtea Supremă de Justiție au respins acțiunea reclamantului ca nefondată.
Invocând Articolul 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), reclamantul s-a plâns în fața Curții că autorizația eliberată de către autorități pentru construcția imobilului litigios și incomoditățile ulterioare pe care le-ar fi suportat din această cauză i-au încălcat dreptul la respectarea vieții sale private și a domiciliului său, precum și dreptul la respectarea bunurilor sale, prevăzut la Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Prin scrisoarea din 30 octombrie 2012, Curtea a informat reclamantul despre obligația sa de a informa Curtea despre orice evoluție relevantă privind cauza sa.
După comunicarea cauzei, Guvernul a informat Curtea că la 19 decembrie 2012, reclamantul și soția sa au inițiat în instanța de judecată o acțiune civilă cu privire la repararea prejudiciului împotriva companiei de construcții, invocând,inter alia, încălcarea drepturilor sale garantate de Articolul 8 din Convenție și de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Guvernul a mai notat că la 8 decembrie 2017 Judecătoria Buiucani, mun. Chișinău a admis parțial acțiunea reclamanților, acordându-le, în principal, o despăgubire de aproximativ 16.300 euro pentru prejudiciul material. Această hotărâre a fost menținută de către instanța de apel. În urma unui recurs admis de către Curtea Supremă de Justiție, cauza a fost transmisă la rejudecare în fața instanței de apel.
Ulterior, reclamantul a informat Curtea în legătură cu faptul că instanța de apel și, ulterior, Curtea Supremă de Justiție au menținut hotărârea Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 8 decembrie 2017.
Curtea a notat că a comunicat Guvernului plângerile reclamantului, fără a fi la curent cu noile evoluții care avuseseră loc la nivel național. Ea a mai susținut că doar din observațiile Guvernului aflase că acțiunea civilă inițiată de către reclamant la nivel național se referea inclusiv la plângerile care erau cel puțin parțial similare cu cele înaintate în fața sa și că acest litigiu se afla pe rolul instanțelor naționale, precum și faptul că trei instanțe se pronunțaseră deja în privința acestuia.
Curtea a constatat că informațiile prezentate de către Guvern se refereau la un aspect crucial al cauzei. În principal, ea a menționat că aceste evoluții ar fi putut avea legătură și cu statutul de victimă al reclamantului în prezenta cauză. În consecință, ea a reținut că informația respectivă se referea la însăși esența obiecțiilor invocate de către reclamant în cererea sa și, astfel, Curtea trebuia să fie informată despre acestea, pentru a putea examina cauza în lumina tuturor circumstanțelor relevante.
Astfel, Curtea a constatat caracterul abuziv al cererii și a respins-o în baza Articolului 35 §§ 3 a) și 4 din Convenție.
Actualmentedeciziaeste disponibilă în limba franceză şi poate fi accesată pe pagina web a Curții.
