© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 5 iunie 2025 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Străisteanu v. Republica Moldova (cererea nr. 9989/20).
Cauza se referă la o pretinsă încălcare a libertății de exprimare invocată de către reclamantă – o avocată cunoscută în special pentru apărarea drepturilor persoanelor LGBTQ+, care a fost obligată să șteargă de pe pagina sa de Facebook mai multe videoclipuri în care un coleg avocat îi adresa remarci insultătoare cu caracter homofob.
La momentul evenimentelor, reclamanta își desfășura activitatea de avocat într-un birou situat în vecinătatea locuinței lui T.P., care era, la rândul său, avocat și profesor universitar. În luna mai 2017, reclamanta a fost supusă unor insulte și comportamente homofobe din partea lui T.P. în curtea comună dintre birourile lor. Reclamanta a filmat mai multe dintre aceste incidente și le-a publicat ulterior pe pagina sa de Facebook. Acestea au fost vizionate de mii de persoane și preluate de către mass-media. La fața locului a fost chemată poliția, care a întocmit un proces-verbal în privința lui T.P., pentru injurii și expresii jignitoare în adresa reclamantei. Acesta a fost ulterior anulat de către instanța de judecată din motive procedurale. În legătură cu aceste incidente, Comisia pentru Etică și Disciplină a Uniunii Avocaților i-a aplicat lui T.P. sancțiunea disciplinară sub formă de retragere a licenței pentru exercitarea profesiei de avocat.
Ulterior, Centrul Național pentru Protecția Datelor cu Caracter Personal (în continuare „Centrul”) a înregistrat o plângere din partea lui T.P., prin care el denunțase publicarea de către reclamantă, fără consimțământul său, a unor înregistrări care conțineau imaginea și vocea sa. Prin decizia sa din 3 martie 2018, Centrul a constatat că reclamanta încălcase prevederile Legii privind protecția datelor cu caracter personal, apreciind că divulgarea respectivelor înregistrări – deși utilizate în calitate de probe într-un proces contravențional – nu era justificată în lipsa unui interes public, calificând situația drept un simplu „conflict între vecini”. Ca urmare, Centrul a obligat reclamanta să șteargă videoclipurile de pe pagina sa de Facebook.
Reclamanta a contestat în instanță decizia Centrului, susținând că publicarea înregistrărilor vizând comportamentul homofob al lui T.P. era justificată prin interesul public și protejată de Articolul 10 din Convenție. Prin hotărârea din 25 octombrie 2018, Judecătoria Chișinău, sediul Centru a respins acțiunea, constatând că înregistrările vizau un conflict privat și afectau viața privată a lui T.P. Această hotărâre a fost menținută de către Curtea de Apel Chișinău la 28 mai 2019 și de către Curtea Supremă de Justiție la 16 octombrie 2019.
În cadrul procesului contravențional inițiat, în paralel, în baza acelorași constatări ale Centrului, prin decizia sa irevocabilă din 12 noiembrie 2019, Curtea de Apel Chișinău a dispus încetarea procesului contravențional împotriva reclamantei, recunoscând contribuția înregistrărilor respective la o dezbatere de interes general. Instanțele au constatat că libertatea de exprimare a reclamantei prevala asupra dreptului la viață privată al lui T.P., în contextul unui discurs homofob adresat unei activiste LGBTQ+.
Referindu-se la soluția pronunțată în cadrul procedurii de contencios administrativ, reclamanta s-a plâns în fața Curții de faptul că decizia instanțelor naționale de a șterge înregistrările publicate pe pagina sa de Facebook i-ar fi încălcat dreptul la libertatea de exprimare, garantat de Articolul 10 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”).
Curtea a respins excepția Guvernului privind lipsa unui prejudiciu semnificativ, reținând că reclamanta fusese vizată de atacuri verbale homofobe în legătură cu activitatea sa profesională și că obligația de a șterge înregistrările video de pe Facebook ridică o problemă serioasă privind echilibrul dintre libertatea de exprimare și dreptul la viață privată. Curtea a considerat că prezenta cauză implică aspecte de principiu și contribuie la o dezbatere de interes general.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea a reamintit că, potrivit jurisprudenței sale constante, instanțele naționale au obligația de a pune în balanță drepturile concurente garantate de Articolele 8 și 10 din Convenție, atunci când acestea sunt incidente în contextul unei ingerințe asupra libertății de exprimare.
Curtea a observat că au existat două proceduri paralele: una contravențională și una administrativă. În cadrul procedurii contravenționale, instanțele naționale au recunoscut interesul public față de înregistrările video publicate de către reclamantă, reținând că acestea relevau acte homofobe comise împotriva unei avocate cunoscute pentru apărarea drepturilor persoanelor LGBTQ+ și contribuiau la o dezbatere socială importantă. În consecință, instanțele naționale au considerat că libertatea de exprimare a prevalat asupra dreptului la viață privată al lui T.P.
În schimb, instanțele de contecios administrativ nu au efectuat o analiză echilibrată a intereselor concurente, nerecunoscând caracterul homofob al declarațiilor vizate, ignorând contextul evenimentelor – desfășurate în timpul săptămânii „Pride” – și calificând incorect situația drept un simplu conflict între vecini. Mai mult, acestea au acordat o greutate disproporționată dreptului la viață privată al lui T.P., fără a ține cont de rolul reclamantei de apărătoare a drepturilor LGBTQ+ și de contribuția sa la o dezbatere de interes public. În plus, interpretarea restrictivă a art. 451 din Codul contravențional realizată de către Centru, care a exclus orice analiză contextuală sau evaluare a unui interes public legitim care ar fi putut justifica publicarea, a condus la excluderea de facto a dreptului reclamantei de a informa publicul.
În consecință, Curtea a conchis că instanțele de contencios administrativ nu au asigurat un just echilibru între drepturile protejate de Convenție și nu au oferit motive pertinente și suficiente care să justifice ingerința în dreptul la libertatea de exprimare al reclamantei, hotărând că a avut loc o încălcare a Articolului 10 din Convenție.
Reclamanta a solicitat 20.000 de euro cu titlu de despăgubiri pentru prejudiciul moral. Cu toate acestea, Curtea a susținut poziția Guvernului și a considerat că, ținând cont de circumstanțele cauzei și de caracterul limitat al ingerinței, simpla constatare a încălcării Articolului 10 din Convenție constituie o satisfacție echitabilă suficientă pentru reclamantă.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
