© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 11 decembrie 2025 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Lux-Stil S.R.L. v. Republica Moldova (nr. 6705/23).
Cauza se referă la neexecutarea unei hotărâri judecătorești adoptate în favoarea Lux-Stil S.R.L. (în continuare „societatea reclamantă”), din 2020 până în prezent, precum și la refuzul instanțelor de judecată de a acorda despăgubiri în baza remediului național instituit în baza Legii nr. 87/2011.
Potrivit circumstanțelor cauzei, în anul 2016 societatea reclamantă a obținut o licență pentru exploatarea cazinourilor. Licența a fost achitată anticipat pentru întreaga perioadă pentru care fusese eliberată. După două luni, autoritățile au retras licența eliberată, iar societatea reclamantă și-a încetat activitatea.
În anul 2018 societatea reclamantă a solicitat în instanța de judecată restituirea taxei de licență aferente perioadei rămase, în sumă de 718 108 lei (echivalentul a 36 000 de euro la data evenimentelor). Printr-o hotărâre definitivă din 30 iunie 2020 Curtea de Apel Chișinău, a admis cererea societății reclamante și a obligat Ministerul Finanțelor să restituie taxa de licență rămasă. La 25 august 2020 societatea reclamantă a transmis Ministerului Finanțelor hotărârea instanței spre executare, însoțită de titlul executoriu. Ulterior, la 6 iunie 2021 societatea reclamantă a transmis repetat titlul executoriu, după ce Curtea de Apel Chișinău corectase erorile din hotărâre și din titlul executoriu, la solicitarea Ministerului Finanțelor.
În septembrie 2021, nefiind în măsură să obțină executarea hotărârii definitive adoptate în favoarea sa, societatea reclamantă a depus o cerere de chemare în judecată Ministerul Justiției și Ministerul Finanțelor în temeiul Legii nr. 87/2011, solicitând despăgubiri pentru prejudiciul material și moral. La 23 decembrie 2021, Judecătoria Chișinău a respins acțiunea societății reclamante, motivând că aceasta nu ar fi prezentat titlul executoriu unui executor judecătoresc și, prin urmare, nu ar fi inițiat executarea silită, iar durata totală a procedurii nu fusese, în orice caz, excesivă. Această hotărâre a fost menținută prin decizia Curții de Apel Chișinău din 23 iunie 2022, precum și prin încheierea Curții Supreme de Justiție din 9 noiembrie 2022.
După comunicarea prezentei cereri Guvernului, societatea reclamantă a solicitat Curții de Apel Chișinău redeschiderea procedurilor naționale inițiate în baza Legii nr. 87/2011. La 1 februarie 2024, Curtea de Apel Chișinău a admis cererea, a casat propria decizie din 23 iunie 2022 pe motivul existenței unui viciu fundamental în procedura anterioară și a dispus reexaminarea apelului societății reclamante. După redeschiderea procedurilor naționale, la momentul ultimelor observații ale părților, procedura inițiată în baza Legii nr. 87/2011 fusese încă pendinte în fața Curții de Apel Chișinău.
Societatea reclamantă s-a plâns în fața Curții de neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive pronunțate în favoarea sa, invocând încălcarea drepturilor sale în baza Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), precum și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Curtea a reținut că obligația de a asigura executarea unei hotărâri pronunțată împotriva statului îi revine în principal autorităților acestuia, începând cu data la care această hotărâre devine definitivă și executorie.
Cu toate acestea, Curtea a constatat că hotărârea definitivă în favoarea societății reclamante în prezenta cauză a devenit executorie la 30 iunie 2020, după hotărârea definitivă a Curții de Apel Chișinău, și a rămas neexecutată la data ultimelor observații ale părților, depășind patru ani.
În ceea ce privește pretinsa omisiune a societății reclamante de a intenta o procedură de executare prin prezentarea titlului executoriu unui executor judecătoresc, Curtea a notat că persoana care a obținut o hotărâre împotriva statului, nu poate fi obligată să inițieze o procedură de executare separată.
Mai mult, Curtea a menționat că la 25 august 2020 societatea reclamantă a prezentat Ministerului Finanțelor hotărârea definitivă a Curții de Apel Chișinău, precum și titlul executoriu. Ulterior, la 6 iunie 2021, a retransmis titlul executoriu după corectarea acestuia, la cererea Ministerului Finanțelor. Corespunzător, Curtea a concluzionat că, prin casarea deciziei din 23 iunie 2022, instanțele naționale au confirmat caracterul adecvat al demersurilor societății reclamante pentru a obține executarea hotărârii.
În cele din urmă, Curtea a constatat că în prezenta cauză autoritățile naționale nu au depus diligența necesară pentru a asigura executarea integrală și în termen rezonabil a hotărârii adoptate în favoarea societății reclamante.
Astfel, Curtea a concluzionat că a avut loc o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, acordând societății reclamante 10.300 de euro pentru prejudiciul material (dobândă de întârziere pentru perioada de neexecutare), 1.500 euro pentru prejudiciul moral și 540 euro pentru costuri și cheltuieli. Totodată, Curtea a dispus executarea deciziei judecătorești naționale adoptate în favoarea societății reclamante, prin mijloace adecvate, în termen de trei luni.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
