© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul deciziei a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.
La 15 octombrie 2026 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Genderdoc-M v. Republica Moldova (nr. 40235/15).
Cauza se referă la presupusul tratament discriminatoriu aplicat asociației reclamante de către autorități, pe baza orientării sexuale a membrilor acestei asociații.
Potrivit circumstanțelor cauzei, asociația reclamantă este specializată în promovarea și protejarea drepturilor comunității LGBT din Republica Moldova. În repetate rânduri (decembrie 2007, aprilie și mai 2008 și martie 2010), aceasta a încercat să organizeze activități pașnice în centrul Chișinăului. De fiecare dată, Primăria municipiului Chișinău s-a opus organizării acestor activități, invocând informații informațiile furnizate de poliție cu privire la posibile contramanifestații și la riscul producerii unor acte de violență.
La 25 aprilie 2013, asociația reclamantă a informat Primăria municipiului Chișinău despre intenția sa de a organiza un marș pașnic („marșul din 2013”) în centrul municipiului Chișinău pe 19 mai 2013 pentru a promova drepturile comunității LGBT. La 15 mai 2013, alte două organizații au informat aceeași autoritate despre intenția lor de a organiza contramanifestații pentru a protesta împotriva valorilor promovate de asociația reclamantă.
La 15 mai 2013, Primăria municipiului Chișinău a intentat o acțiune în instanță care viza mutarea traseului marșului planificat de asociația reclamantă. La 18 mai 2013, Judecătoria Chișinău, sediul Centru, a acceptat această cerere și a dispus ca marșul să aibă loc într-o altă locație, mai departe de centrul municipiului Chișinău. Aceasta a făcut referire la amenințările reprezentate de grupuri și persoane capabile să provoace tulburări publice în masă și tensiuni sporite și a caracterizat riscul pentru participanții la marșul din 2013 ca fiind real, cu potențial de a duce la violență și la moarte. De asemenea, s-a bazat pe o notă a Inspectoratului General al Poliției, care făcea referire la declarații în care se ascundea un subtext de incitare la ură și violență publică. Instanțele superioare au menținut această hotărâre, menționând, printre altele, că asociația reclamantă a ratat termenul de trei zile pentru depunerea unui apel împotriva hotărârii instanței de fond.
Între timp, la 8 mai 2013, primarul municipiului Chișinău (D.C.) a făcut o declarație publică cu privire la festivitățile planificate în Piața Marii Adunări Naționale de către o bancă moldovenească și Ambasada Rusiei în Republica Moldova, la 9 mai 2013, pentru a comemora sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, precum și la controversa pe care acest eveniment a stârnit-o în rândul societății. Asociația reclamantă a susținut că D.C. a declarat că nu poate interveni în lupta dintre simboluri concurente, dar a promis că va găsi o modalitate de a împiedica marșul ulterior planificat în aceeași piață de către asociația reclamantă. El a adăugat că homosexualii „ar trebui să rămână acasă” și că „altfel, și heterosexualii vor începe să mărșăluiască – unde mai este logica atunci? Tinerii consideră că lucrurile ar trebui să fie așa cum le-a creat Dumnezeu pe Pământ. Noi suntem liberali, dar este mai bine ca un băiat să fie cu o fată și o fată cu un băiat.”
La 16 iulie 2013, asociația reclamantă a intentat o acțiune în instanță împotriva lui D.C. și a Primăriei municipiului Chișinău. Aceasta s-a plâns de faptul că a fost supusă discriminării din partea autorităților municipale în repetate rânduri, în special prin împiedicarea asociației reclamante, în fiecare an, să organizeze marșul anual în centrul Chișinăului. De asemenea, a menționat faptul că, deși D.C. nu putea alege între drepturile grupurilor care comemorau sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial și cele care comemorau victimele represiunii sovietice, nu avea nicio dificultate în a se alătura întotdeauna grupurilor care amenințau cu violența împotriva asociației reclamante și a membrilor acesteia și în a împiedica marșurile acesteia în centrul Chișinăului.
La 13 mai 2014, Judecătoria Chișinău, Sediul Centru, a respins plângerea ca nefondată. A constatat că autoritățile municipale au fost nevoite să prevină violența din partea opozanților marșului din 2013 din centrul Chișinăului și că a fost rezonabil, în astfel de circumstanțe, să se mute evenimentul într-o altă locație. De asemenea, a constatat că, întrucât instanțele au verificat deja în cadrul procedurilor anterioare legalitatea deciziei autorităților, aceasta nu putea fi examinată din nou în temeiul principiului lucrului judecat. Instanțele superioare au confirmat această decizie, în esență din aceleași motive.
În fața Curții, asociația reclamantă a invocat încălcarea Articolului 14 coroborat cu Articolul 11 din Convenție, susținând că autoritățile au discriminat-o în mod sistematic pe motivul orientării sexuale a membrilor săi.
Curtea a constatat că relocarea marșului organizat de asociația reclamantă în mai 2013 și a unor evenimente organizate anterior în locații mai puțin centrale a adus atingere dreptului acesteia la libertatea de întrunire. Prin urmare, faptele cauzei intrau în sfera de aplicare a Articolului 11 din Convenție.
Curtea a observat că, într-un alt caz în care un grup planificase un eveniment în centrul Chișinăului, iar acesta stârnise nemulțumire în societate, Primăria municipiului Chișinău recunoscuse caracterul diviziv al evenimentelor, nu alesese între ele și le permisese pe ambele. În schimb, în cazul protestelor organizate de diverse grupuri împotriva evenimentelor publice ale asociației reclamante, în special a protestului din mai 2013, aceeași autoritate relocase evenimentele asociației, deși fusese informată în prealabil cu privire la ora și locul desfășurării fiecăruia. Aceste împrejurări, coroborate cu declarația lui D.C. potrivit căreia homosexualii ar trebui să stea acasă, au relevat o diferență de tratament între asociații aflate în situații analoage, bazată pe orientarea sexuală a membrilor acestora.
Curtea a mai observat că amenințările cu tulburarea ordinii publice și cu acte de violență proveneau de la alte grupuri și persoane. Nu s-a demonstrat că membrii asociației reclamante ar fi acționat vreodată în mod violent sau ilegal. În aceste împrejurări, relocarea repetată a evenimentelor organizate de cei vizați de amenințări sau violențe, în locul luării unor măsuri împotriva autorilor acestora, deși relevantă pentru protejarea ordinii publice și a drepturilor altora, nu prezenta o relație rezonabilă de proporționalitate cu acest scop.
În consecință, Curtea a constatat încălcarea Articolului 14 coroborat cu Articolul 11 din Convenție, acordând asociației reclamante 4.500 de euro pentru prejudiciul moral.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.
