Veretca v. Republica Moldova

      La 12 iulie 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia de inadmisibilitate în cauza Veretca v. Republica Moldova (cererea nr. 70671/12).
Reclamanta Tatiana Veretca s-a plâns în fața Curții în baza Articolului 2 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând ineficiența investigației pe care autoritățile naționale au efectuat-o în privința circumstanțelor în care soțul acesteia a murit.
Astfel, la 27 aprilie 2012, în urma unui conflict, soțul reclamantei a înjunghiat două persoane (V.C. și A.R.). A doua zi, el l-a contactat pe M.I., care l-a ajutat să stabilească o întâlnire cu V.C. și A.R., unde urma să le ofere o sumă de bani, pentru a nu depune o plângere penală împotriva sa.
În seara aceleiași zile, soțul reclamantei și M.I. au mers la locul stabilit pentru întâlnire. La intrarea în parcare, au observat un grup de 10-15 persoane, care se apropia de ei. Înțelegând că este de fapt o ambuscadă, soțul reclamantei și M.I. au încercat să tragă mașina înapoi, însă ieșirea din parcare era blocată de o altă mașină, iar unii atacatori au început să tragă cu arme de foc în direcția acestora. După imobilizarea mașinii, atacatorii au început să-l lovească pe soțul reclamantei și pe M.I. În acest timp, soțul reclamantei a tras cu arma spre C.I.(unul din atacatori), rănindu-l ușor. C.I. a ripostat prin împușcarea soțului reclamantei în torace, afectându-i plămânii. În rezultat, acesta a decedat pe loc.
La scurt timp după producerea evenimentelor, a fost intentată o cauză penală. Astfel, câteva persoane implicate în incident (C.I., V.C., C.Ț., O.P.) au fost acuzate de omor premeditat comis de două sau mai multe persoane prin utilizarea mijloacelor periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor persoane.
La 30 iulie 2012 procurorii au renunțat la învinuirile aduse lui V.C., stabilind că acesta nu-și coordonase acțiunile cu C.I., iar probele existente nu erau suficiente pentru a demonstra că acesta ar fi participat la omorul soțului reclamantei. La 9 august 2012 procurorii au renunțat și la învinuirile aduse lui C.Ț. și O.P., acceptând versiunile acestora precum că ei ar fi folosit armele pe care le dețineau în mod legal pentru a trage în aer, și nu în victimă.
La 17 octombrie 2012, în cadrul unei ședințe la care reclamanta nu a fost citată, judecătorul de instrucție din Judecătoria Rîșcani a dispus scoaterea de sub urmărire penală a celor trei suspecți pentru acuzațiile de omor.
Astfel, reclamanta a invocat în fața Curții că autoritățile nu au investigat în mod corespunzător implicarea acestor trei persoane în omorul soțului ei și că ea nu ar fi fost suficient implicată în cadrul procesului. Prin urmare, Curtea s-a limitat la analiza acestui aspect, notând că de fapt C.I. a fost cel care a împușcat soțul reclamantei, iar din materialele cauzei nu a rezultat faptul că și celelalte persoane ar fi tras cu arma de foc în mașina în care acesta se afla. Totodată, nu a fost stabilită existența intenției acestora de a omorî soțul reclamantei; dacă o astfel de intenție ar fi existat, este rezonabil de considerat că aceștia nu ar fi folosit arme înregistrate. Din aceste motive, Curtea a considerat plauzibilă versiunea evenimentelor pe care procurorii au acceptat-o, iar renunțarea la acuzațiile de omor nu pare a fi nerezonabilă sau arbitrară.
Cu referire la implicarea reclamantei în cadrul procesului penal, Curtea a notat că aceasta a fost audiată imediat după omorul soțului ei, fiind recunoscută în calitate de parte vătămată, iar din materialele dosarului nu rezultă că aceasta ar fi manifestat interes față de evoluția cauzei în primele luni. Ea a decis să se implice în mod activ doar după ce a aflat de retragerea învinuirilor de omor față de cei trei suspecți, contestând ordonanțele respective, după ce i s-a oferit acces la materialele dosarului. Însăși lipsa citării reclamantei la ședința din 17 octombrie 2012 nu a convins Curtea de faptul că întreaga investigație ar fi fost ineficientă, în sensul Articolului 2 din Convenție, lucru valabil și pentru lipsa verificării convorbirilor telefonice dintre persoanele implicate în acest eveniment și a înregistrărilor video de la locul unde a fost omorât soțul ei, pe care reclamanta le-a invocat în fața Curții.
Având în vedere circumstanțele cauzei și modul în care a fost efectuată investigația, Curtea a considerat că Republica Moldova și-a îndeplinit obligațiile sale în temeiul Articolului 2 din Convenție și, prin urmare, a decis să declare cererea inadmisibilă, ca fiind neîntemeiată.
Actualmente decizia  este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie