Vega S.R.L. și Muncitorul Grosul c. Republicii Moldova (nr.24233/07 și 19854/06)

          La 9 iunie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea Europeană) a pronunțat două decizii în cauzele Vega S.R.L c. Republicii Moldova („RM”, cererea nr. 24233/07) și Muncitorul Grosul c. RM (cererea nr. 19854/06).

VEGA S.R.L. c. Republicii Moldova
Compania reclamantă este o societate cu răspundere limitată înregistrată în RM, cu sediul în Bălți.
Invocînd articolul 6 § 1 din Convenție, compania reclamantă s-a plîns de încălcarea dreptului de acces la o instanță. Din motivul omisiunii companiei reclamante de a prezenta observațiile sale cu privire la admisibilitatea și fondul plîngerii, Curtea Europeană, considerînd că aceasta nu mai dorește să mențină cererea, în temeiul art. 37 § 1 a) din Convenție, a decis radierea cauzei de pe rol.
Actualmente, decizia este disponibilă doar în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Muncitorul Grosul c. Republicii Moldova
Compania reclamantă este o întreprindere individuală, cu sediul în Chișinău.
La 2 noiembrie 1993, compania reclamantă a încheiat un contract cu Institutul de Cardiologie a RM („ICRM”), prin care s-a angajat să efectueze reparații într-o clădire care aparținea ICRM și să execute lucrările suplimentare pe terenul aferent în valoare de 101800 lei (MDL), echivalentul a 8144 Euro (în acea perioadă). Părțile au convenit ca, în eventualitatea unor majorări a costurilor de reparații pe piață sau a creșterii nivelului de inflație, prețul contractual urma să fie recalculat în modul corespunzător. Totodată, printr-un alt acord, părțile s-au înțeles ca, în calitate de recompensă pentru lucrările efectuate, compania reclamantă să dispună de dreptul de a închiria jumătate din clădirea respectivă și o porțiune din terenul aferent acesteia pentru o perioadă de 10 ani, fără achitarea plății în acest sens, atîta timp cît costurile de reparații excedau prețul de chirie.
În martie 1999 ICRM a inițiat o acțiune în judecată împotriva companiei reclamante, solicitînd majorarea chiriei, în conformitate cu legea bugetului de stat pentru anul 1996, iar aceasta, la rîndul ei, a înaintat o cerere reconvențională, pretinzînd reevaluarea costurilor de reparație, potrivit contractelor încheiate.
Epuizînd căile naționale de atac, compania reclamantă s-a plîns în fața Curții, în temeiul art. 6 din Convenție, de încălcarea principiului egalității armelor și a cerut instanței europene să constate încălcarea art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție. Guvernul a cerut Curții să declare cererea inadmisibilă, din moment ce, în lipsa unor prevederi legale, compania reclamantă nu era în drept să se aștepte la despăgubiri ca urmare a creșterii nivelului de inflație. În aprecierile sale, Curtea Europeană a constatat că compania reclamantă nu avea o „proprietate” în temeiul art. 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție și nici un temei legal să se aștepte la despăgubiri pentru creșterea nivelului de inflație aplicat investițiilor inițiale pentru reparația clădirii.
Prin urmare, constatînd că cererea companiei reclamante este incompatibilă ratione materiae cu prevederile art. 35 § 3 (a) din Convenție, Curtea Europeană a declarat-o inadmisibilă.
Actualmente, decizia este disponibilă doar în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie