Topal v. Republica Moldova

        La 3 iulie 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Topal v. Republica Moldova (cererea nr. 12257/06).
Reclamantul Stepan Topal, guvernator al UTA Găgăuzia în perioada 1991-1995, s-a plâns în fața Curții în baza Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând neachitarea pensiei pentru limită de vârstă în conformitate cu Legea nr. 36-XIX/II adoptată de Adunarea Populară a UTA Găgăuzia la 12 iunie 2001, potrivit căreia acesta avea dreptul la o pensie personală în mărime de 75% din salariul guvernatorului. Din motiv că reclamantul nu a comentat observațiile Guvernului referitoare la acest capăt de cerere, Curtea a decis să îl radieze de pe rol, în conformitate cu Articolul 37 § 1 din Convenție.
Totodată, reclamantul s-a plâns în baza Articolului 6 § 1 din Convenție, motivând că Adunarea Populară a UTA Găgăuzia anulase Legea din 12 iunie 2001 cu privire la pensia personală pe parcursul examinării acțiunii intentate de acesta în vederea stabilirii pensiei, ceea ce a determinat respingerea pretențiilor sale de către instanțele naționale. Motivul abrogării legii locale în cauză a constat în incompatibilitatea prevederilor sale cu normele incluse în Legea Republicii Moldova privind pensiile de asigurări sociale de stat.
Deși Guvernul a invocat neepuizarea căilor de atac interne, Curtea a observat că această obiecție a fost ridicată abia la etapa pronunțării asupra satisfacției echitabile și, prin urmare, a respins-o, considerând că Guvernul ar fi trebuit să o invoce încă la etapa preliminară prin care se referise asupra admisibilității și a fondului cauzei. Curtea a respins și obiecția privind omiterea termenului de 6 luni pentru depunerea cererii, considerând-o ca fiind depusă în termen.
Cu privire la fondul cauzei, Curtea a reiterat că, deși legiuitorul poate adopta dispoziții retroactive în materie civilă care să reglementeze drepturi prevăzute de legislația în vigoare, este necesară prezența unor motive imperative de interes general, principiu aplicabil și în această cauză. Curtea a notat că abrogarea legii locale a determinat în mod retroactiv și definitiv soluționarea fondului litigiului inițiat de reclamant, făcând inutilă orice continuare a procedurii. Totodată, Curtea a concluzionat că nu au existat motive imperative de interes general care să determine necesitatea anulării acelei legi. Cu referire la argumentul Guvernului, conform căruia motivul imperativ de interes general a rezultat din incompatibilitatea legii locale cu legislația națională, Curtea a notat existența mecanismului de control al legalității legilor adoptate de autoritățile din UTA Găgăuzia de către Curtea de Apel Comrat.
Astfel, Curtea a concluzionat că abrogarea Legii din 12 iunie 2001 cu privire la pensia personală pe parcursul procedurii civile cu privire la stabilirea pensiei reclamantului i-a încălcat dreptul acestuia la un proces echitabil, prevăzut de Articolul 6 § 1 din Convenție, și prin urmare i-a acordat acestuia suma de 3000 de euro cu titlu de prejudiciu moral.
Actualmente hotărârea  este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie