Struc v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul deciziei a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 2 decembrie 2021 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia în cauza Struc v. Republica Moldova (nr. 20005/12).

Cererea se referă la presupusul eșec al autorităților naționale de a acorda tratament medical reclamantului în timpul aflării sale în detenție. De asemenea, ea se referă la pretinse amenințări pe care reclamantul le-ar fi primit în detenție și la lipsa unei anchete efective în privința acestora.

Potrivit circumstanțelor cauzei, în perioada august 2006-ianuarie 2013 reclamantul și-a ispășit pedeapsa cu închisoare. În perioada detenției, medicii l-au diagnosticat cu mai multe afecțiuni, reclamantul urmând de mai multe ori tratament ambulatoriu. De asemenea, din documentele medicale prezentate rezulta că încă din anul 2001 reclamantul suferea de tuberculoză și că fusese monitorizat periodic în această privință în timpul detenției, urmase tratament preventiv, iar boala nu recidivase. În plus, reclamantul a fost internat o perioadă în spitalul de psihiatrie, iar apoi a fost supus unui tratament de cinci zile în secția medicală a Penitenciarului nr. 13 din Chișinău. Reclamantul a solicitat de mai multe ori, însă fără succes, să fie transferat la spitalul Penitenciarului nr.16 – Pruncul. În același timp, reclamantul s-a plâns procuraturii că ar fi fost amenințat de către administrația penitenciarului și codeținuți, însă nicio investigație nu fusese inițiată în această privință.

În fața Curții, reclamantul s-a plâns în baza Articolului 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând că nu a primit un tratament adecvat în detenție și, în special, că nu a fost transferat la spitalul Penitenciarului nr. 16. De asemenea, el susține că a fost amenințat cu violență fizică și că autoritățile nu au reușit să efectueze o anchetă eficientă în acest sens. În cele din urmă, el s-a plâns în baza Articolului 13 din Convenție, invocând lipsa unui remediu efectiv pentru a-și formula plângerile în baza Articolului 3 din Convenție.

Cu referire la plângerea reclamantului în baza Articolului 3 din Convenție, Curtea a reținut că reclamantul indicase că suferea de mai multe boli, dar nu precizase cu exactitate tratamentele pe care nu le-ar fi primit. De asemenea, ea a reținut că Guvernul prezentase o listă a tratamentelor acordate reclamantului în timpul detenției sale, iar din informațiile respective nu rezulta faptul că tratamentul respectiv ar fi fost inadecvat sau, în general, inexistent. Totodată, Curtea a notat că nu fusese necesară transferarea reclamantului la spitalul Penitenciarului nr. 16, pentru a-i fi acordat un anumit tratament specific. Prin urmare, Curtea a respins acest capăt de cerere, ca fiind vădit nefondat.

În privința capătului de cerere bazat pe Articolul 3 din Convenție coroborat cu Articolul 13 din Convenție, având în vedere constatarea sa cu privire la plângerea reclamantului în baza Articolului 3 din Convenție, Curtea l-a respins ca fiind vădit nefondat, notând că plângerea invocată de către reclamant nu era „discutabilă”, în sensul Articolului 13 din Convenție.

Cu referire la cea de-a doua plângere formulată în baza Articolului 3 din Convenție cu privire la amenințările reclamantului, Curtea a reținut că reclamantul nu epuizase căile de atac interne disponibile. În particular, Curtea a notat că reclamantul nu contestase inacțiunea procurorului în fața unui judecător de instrucție, în modul prevăzut de lege. Ea a reamintit constatările sale din cauzele Cuprianov și Doroseva, în care stabilise deja că această cale de atac era una efectivă. Prin urmare, Curtea a respins și acest capăt de cerere, din motivul neepuizării căilor de atac interne.

Actualmente, decizia este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie