Stepuleac c. Republicii Moldova

       La data de 07 aprilie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea Europeană) a pronunțat o decizie în cauza Stepuleac contra Republicii Moldova (cererea nr. 59850/09).
Reclamantul, dl Gheorghe Stepuleac, este cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1964 și locuiește în Chişinău.
La 14 iulie 2009 Procuratura mun. Chişinău a pus sub învinuire reclamantul pentru comiterea infracţiunii de fabricare și punere în circulație a banilor falși. La 21 iulie acesta a fost arestat. La 24 iulie 2009 Procuratura mun. Chişinău a solicitat Judecătoriei Centru, mun.Chișinău prelungirea arestului reclamantului, pe motivul implicării acestuia în scheme de fabricare și punere în circulație a banilor falși (dolari americani).
La 24 iulie 2009, instanța de judecată a acceptat parţial cererea procuraturii şi a dispus plasarea reclamantul în arest la domiciliu pentru o perioadă de 10 zile, începînd cu 21 iulie 2009.
La o dată nespecificată, Procuratura a renunţat la acuzaţiile sale împotriva reclamantului şi a încetat urmărirea penală împotriva acestuia. Reclamantul a depus o acţiune civilă în temeiul Legii nr. 1545 cerînd compensaţii în valoare de 100000 lei moldoveneşti şi 1000 EUR, ca urmare a acțiunilor nelegitime ale organelor de urmărire penală, instanței de judecată şi procuraturii, inter alia, pentru ținerea sa ilegală în arest timp de 3 zile şi ilegalitatea arestului la domiciliu. Ca urmare a deciziei Curții de Apel din 15 martie 2011, reclamantului i s-a acordat o compensație în valoare de 1228 EUR.
Reclamantul s-a plîns în fața Curții Europene în temeiul Articolului 5 §§ 1 și 3 din Convenție, invocînd că a fost privat de libertate fără existența unei bănuieli rezonabile că el ar fi comis o infracțiune. Guvernul a susținut că reclamantul n-a epuizat toate remediile naționale prevăzute de Legea nr. 1545 și a cerut Curții Europene să declare cererea inadmisibilă.
Întrucît reclamantul n-a contestat decizia Curții de Apel din 15 martie 2011 prin care i-a fost acordată compensația în valoare de 1228 EUR, Curtea a declarat că plîngerile sale în temeiul Articolului 5 §§ 1 și 3 din Convenție, urmează să fie respinse în temeiul Articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție, din motivul neepuizării căilor de atac disponibile la nivel național.
Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, a declarat cererea inadmisibilă.
Actualmente, decizia este disponibilă doar în limba engleză şi poate fi accesată pe pagina web a Curții Europene.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie