Șolari c. Republicii Moldova

        La 28 martie 2017 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat o hotărâre în cauza Șolari c. Republicii Moldova (cererea nr. 42878/05).
Reclamantul este dl Eugen Șolari, cetățean al Republicii Moldova, născut în anul 1983, care locuiește în Chișinău.
Invocând Articolele 6, 10, 11 și 14 ale Convenției europene pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), reclamantul s-a plâns de amenda administrativă care i-a fost aplicată ca urmare a participării sale în cadrul unei demonstrații ce a avut loc la 1 mai 2005, care, deși a fost autorizată de Primăria mun. Chișinău, a fost condiționată de stricta desfășurare într-o anumită locație, iar participanții să nu poarte niciun simbol al unor partide, organizații sau asociații politice care nu erau înregistrate în Republica Moldova.
La 4 mai 2005 poliția a întocmit un proces-verbal pentru nerespectarea prevederilor legale privind organizarea întrunirilor publice, notând că întrunirea nu a avut loc în locația indicată de Primărie, participanții aveau pancarte și rosteau sloganuri în sprijinul partidelor și mișcărilor neînregistrate, purtând și simboluri ale acestora. La aceeași dată, Judecătoria Buiucani i-a aplicat reclamantului o amendă de 450 de lei. Reclamantul a contestat această măsură, ulterior respinsă de Curtea de Apel Chișinău. La 14 noiembrie 2005, Judecătoria Buiucani, ținând cont de faptul că amenda nu a fost achitată, i-a înlocuit pedeapsa cu 30 de zile de arest preventiv. Reclamantul a contestat această decizie și a achitat amenda, iar la 7 decembrie 2005 Curtea de Apel Chișinău a dispus eliberarea imediată a acestuia.
Cu toate că Guvernul a admis existența unei ingerințe în dreptul la libertatea de întrunire a reclamantului, fiind justificată de Articolul 11 § 2 al Convenției, Curtea, deși nu a fost pe deplin convinsă de legalitatea ingerinței, a constatat că, în orice caz, nu a fost necesară, în sensul acestui articol.
Astfel, Curtea a observat că protestul era unul pașnic, fără incidente violente, iar în astfel de situații, autoritățile naționale trebuie să demonstreze o anumită toleranță. Cu privire la locația în care s-a desfășurat evenimentul, Curtea a notat că, deși în mod cert acesta a avut loc în altă parte, nu a fost departe de locul autorizat, iar participanții, puțini la număr, nu au perturbat funcționarea vreunei instituții din vecinătate. Făcând referire la simbolurile purtate de unii din participanți, Curtea a notat că nu s-a demonstrat cum acest fapt ar fi cauzat sau a riscat să cauzeze tulburări ale ordinii publice. În fine, Curtea a considerat că sancțiunea aplicată reclamantului nu a fost proporțională cu scopul legitim urmărit. Prin urmare, Curtea a constatat că autoritățile naționale au depășit marja de apreciere ce li se oferă, iar ingerința nu a fost necesară într-o societate democratică, în sensul Articolului 11 din Convenție.
Curtea a acordat reclamantului sumele de 28 euro cu titlu de prejudiciu material, 4 000 euro cu titlu de prejudiciu moral, 1 560 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Actualmente, hotărârea este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie