Șișanov c. Republicii Moldova

Prima hotărîre QUASI-PILOT împotriva Republicii Moldova constatînd aparența de probleme sistemice și obligarea, astfel, la introducerea la nivel național a remediilor preventive și compensatorii pentru relele condiții de detenție.

Astăzi, 15 septembrie 2015, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat hotărîrea în cauza Șișanov c. Republicii Moldova (cererea nr. 11353/06)

Reclamantul, Valeriu Șișanov, este cetățean al Federației Ruse și s-a născut în anul 1952. În prezent el se află în detenție în Federația Rusă. Cazul se referă la plîngerile sale despre condițiile inadecvate de detenție și  cenzurarea corespondenței sale în penitenciar.

În 1992 reclamantului i-a fost amputat un picior, actualmente el purtînd o proteză. În 1996 el a fost reținut de către autoritățile moldovenești și plasat în detenție. În mai 1997 el a fost condamnat la 25 ani închisoare pentru evadarea din locurile de privațiune de libertate, procurarea și păstrarea munițiilor, a dispozitivelor și a substanțelor explozive, sustragerea munițiilor și substanțelor explozive, șantaj cu amenințări cu moartea și răpire, precum și tentativă de omor.

El a fost deținut în mai multe penitenciare din Republica Moldova, și în special în Penitenciarul nr. 6 din Soroca, Penitenciarul nr. 5 din Cahul și Penitenciarul nr. 1 din Taraclia. În octombrie 2010, fiind deținut în Penitenciarul nr. 12 din Bender, el a scris o cerere către Curtea Europeană a Drepturilor Omului. Scrisoarea sa i-a fost restituită după ce a fost expediată la o adresă greșită. În februarie 2014, reclamantul a fost transferat într-un penitenciar în Federația Rusă.

Invocînd articolul 3 (interzicerea torturii și tratamentelor inumane și degradante) din Convenție, reclamantul s-a plîns despre condițiile inumane din penitenciarele din Republica Moldova. De asemenea, el s-a plîns în temeiul articolului 8 din Convenție despre cenzurarea corespondenței sale în unele din penitenciare.

În speță, Guvernul a invocat atît excepția nerespectării termenului de 6 luni în ceea ce privește plîngerile reclamantului pentru anumite perioade de detenție, cît și excepția de neepuizare a căilor interne de atac de către reclamant în ceea ce privește plîngerile sale per ansamblu despre condițiile rele de detenție. De asemenea, Guvernul a susținut că alegațiile reclamantului nu corespund realității, deoarece condițiile din aceste penitenciare au fost îmbunătățite între timp.

Curtea a respins excepțiile ridicate de Guvern și a menționat că anterior de mai multe ori a examinat aspectul remediilor naționale în ceea ce privește condițiile rele de detenție în Republica Moldova și de fiecare dată a constatat că remediile sugerate de Guvern nu sunt eficiente în ceea ce privește persoanele deținute, întrucît acestea nu oferă o posibilitate de a pune capăt condițiilor de detenție inumane și degradante. Curtea Europeană a luat act și s-a arătat interesată de Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 24 decembrie 2012 cu privire la examinarea litigiilor privind repararea prejudiciului moral și material cauzat persoanelor deținute și a notat că aceasta a fost adoptată după comunicarea prezentei cereri Guvernului.

Examinînd cauza în fond, Curtea Europeană s-a referit asupra fiecărui capăt de plîngere invocat de către reclamant cu privire la deținerea sa în condiții inumane în diferite locuri de detenție, concluzionînd că suferința și dificultățile cu care s-a confruntat reclamantul a depășit nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și a constatat încălcarea articolului 3 din Convenție. În ceea ce privește articolul 8 din Convenție, Curtea a conchis că autoritățile naționale nu au întreprins măsuri adecvate în situația reclamantului pentru a asigura respectarea cerințelor legale în vigoare privind corespondența deținuților cu autoritățile internaționale.

În cele din urmă, elementul-cheie a hotărîrii constituie considerațiunile Curții Europene cu privire la aplicarea articolului 46 din Convenție. Curtea a subliniat că problemele constatate în prezenta cauză sunt frecvente în sistemul penitenciar moldovenesc (supraaglomerare, igienă necorespunzătoare și lipsa asistenței adecvate) și pentru ameliorarea situației autoritățile trebuie să ia măsuri în vederea instituirii la nivel național a unor remedii preventive și compensatorii adecvate pentru elimina rele condiții de detenție. Curtea a notat că este la discreția Statului să instituie acele remedii pe care le consideră adecvate pentru sistemul său de drept, dar a reiterat că un asemenea remedie este necesar și trebuie să întrunească minimum de criterii de eficacitate.

Curtea a decis, în temeiul art. 41 din Convenție, să acorde reclamantului suma de 10000 euro cu titlu de prejudiciu moral.

Actualmente, hotărîrea este disponibilă doar în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții Europene a Drepturilor Omului.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie