Sirenco v. Republica Moldova

     La 15 ianuarie 2019 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare “Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Sirenco v. Republica Moldova (nr. 52053/15).
La 2 octombrie 2015 reclamanta a fost reținută, iar la 5 octombrie 2015 a fost pusă sub învinuire, fiindu-i incriminată săvârșirea infracțiunii prevăzute de articolul 186 alineatul (5) din Codul Penal al Republicii Moldova.
La 5 octombrie 2015 Procuratura Buiucani a înaintat în instanța de judecată un demers prin care solicita aplicarea măsurii preventive sub forma de arest preventiv în privința reclamantei pe un termen de 30 de zile. Prin încheierea sa din 5 octombrie 2015, Judecătoria Buiucani a dispus respingerea demersului procurorului de aplicare a arestului preventiv în privința reclamantei, aplicarea măsurii preventive sub forma de arest la domiciliu și eliberarea mandatului de arest la domiciliu în privința acesteia pe un termen de 20 de zile. Nefiind de acord cu încheierea respectivă, Procuratura Buiucani a declarat recurs împotriva ei. Reclamanta de asemenea a declarat recurs împotriva încheierii Judecătoriei Buiucani din 5 octombrie 2015.
Prin decizia sa din 15 octombrie 2015, Curtea de Apel Chișinău a admis recursul Procuraturii Buiucani, a casat încheierea Judecătoriei Buiucani din 5 octombrie 2015 și a aplicat în privința reclamantei măsura preventivă sub forma arestului preventiv pe un termen de 30 de zile.
În urma judecării recursului declarat de către avocatul reclamantei împotriva încheierii din 5 octombrie 2015, Curtea de Apel Chișinău a emis o decizie la 26 octombrie 2015, prin care a admis recursul dat, a casat încheierea menționată și a aplicat față de reclamantă măsura preventivă sub forma liberării provizorii sub control judiciar cu anumite restricții. Reclamanta a fost eliberată de sub arest în sala de judecată.
Reclamanta s-a plâns în baza Articolului 5 §§ 1 și 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare “Convenția”), susținând că a fost plasată în arest la domiciliu și în arest preventiv timp de aproximativ trei săptămâni în lipsa bănuielii rezonabile că a comis o infracțiune, precum și în absența motivelor relevante și suficiente în acest sens.
Cu referire la pretinsa violare a Articolului 5 § 3 din Convenție, Curtea a constatat cu îngrijorare că, în decizia de aplicare a detenției în privința reclamantei din 15 octombrie 2015, Curtea de Apel Chișinău a declarat că arestul preventiv a avut drept scop pedepsirea și descurajarea comportamentului antisocial și că manifestările nejustificate de clemență ar fi putut încuraja acțiunile comportamentul antisocial și afecta încrederea societății în organele de forță.
În acest context, Curtea a considerat necesar să reamintească faptul că scopul detenției preventive în temeiul Articolului 5 § 1 (c) este de a promova interesele justiției prin aducerea suspectului în fața autorității de drept competente, și nu de a-l pedepsi pe acesta sau de a-i descuraja pe alții de la o activitate criminală.
În cele din urmă, Curtea constatat că instanțele naționale nu au prezentat motive relevante și suficiente pentru a dispune privarea de libertate a reclamantei în perioada 5 – 26 octombrie 2015. Astfel, ea a constatat că a existat o încălcare a Articolului 5 § 3 din Convenție.
Actualmente hotărârea  este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.