Șcerbinina v. Republica Moldova și Rusia

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 29 iunie 2021 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Șcerbinina v. Republica Moldova și Rusia (nr. 76892/14). Cauza se referă la pretinsul proces inechitabil de care a avut parte reclamanta în fața „instanțelor judecătorești” din republica moldovenească nistreană (în continuare „rmn”).

Potrivit circumstanțelor cauzei, în anul 2013 reclamanta a fost concediată. Ulterior, ea a inițiat o acțiune împotriva angajatorului său în fața „instanțelor judecătorești” din „rmn”, care s-a finalizat cu hotărârea definitivă a instanței supreme din „rmn” din 5 iunie 2014, prin care acțiunea reclamantei a fost respinsă. Totodată, reclamanta s-a plâns autorităților constituționale, în acest sens fiind inițiată o cauză penală de către Procuratura Bender. Ulterior, cauza a fost încetată, deoarece circumstanțele invocate de către reclamantă nu întruneau elementele unei infracțiuni.

Cu privire la jurisdicția statelor reclamate, Curtea a reiterat principiile generale menționate în cauzele Ilașcu și alții, Catan și alții și Mozer, în legătură cu evenimentele produse în raioanele de est ale Republicii Moldova, concluzionând că atât Republica Moldova, cât și Federația Rusă își exercitau jurisdicția în prezenta cauză.

Deși ambele guverne reclamate au invocat neepuizarea remediilor naționale disponibile în fața instanțelor judecătorești din Republica Moldova, Curtea a respins aceste obiecții, făcând referire la jurisprudența sa anterioară la acest capitol și având în vedere lipsa unor argumente noi care ar determina adoptarea unei concluzii diferite în prezenta cauză.

Cu referire la pretinsa încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție în urma soluționării cauzei reclamantei de către o instanță care nu ar fi fost nici independentă, nici instituită prin lege, Curtea a făcut referire la jurisprudența sa anterioară privind sistemul judecătoresc din „rmn”, în care a stabilit că acesta nu reflecta o tradiție juridică compatibilă cu prevederile Convenției. Astfel, Curtea a constatat încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenție.

În continuare, Curtea a reiterat obligațiile pozitive ale Republicii Moldova de a lua măsuri corespunzătoare și suficiente pentru a asigura drepturile reclamanților din regiunea transnistreană. Curtea a notat că, în perioada relevantă, Republica Moldova a luat toate măsurile posibile pentru a restabili controlul în regiunea transnistreană, iar părțile nu au prezentat probe care ar demonstra un schimb de poziții cu privire la problema respectivă. Referitor la cea de-a doua parte a obligațiilor pozitive, i.e. de a întreprinde măsuri adecvate și suficiente pentru a proteja drepturile reclamantei prevăzute de Convenție, Curtea a notat că autoritățile moldovenești au depus eforturi pentru a asigura drepturile respective, inițiind o cauză penală în privința faptelor denunțate de către reclamantă.

Prin urmare, Curtea a concluzionat că Republica Moldova și-a îndeplinit toate obligațiile sale pozitive în privința reclamantei. Totodată, Curtea a stabilit responsabilitatea Federației Ruse pentru încălcarea constatată în prezenta cauză, făcând referire la controlul efectiv exercitat în „rmn” în perioada relevantă și sprijinul militar, economic și politic continuu acordat structurilor din regiune, constatând, astfel, o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție de către Guvernul rus.

Curtea a acordat reclamantei 3000 de euro pentru prejudiciul moral și 1600 de euro pentru costuri și cheltuieli, sume care trebuie achitate de către Federația Rusă.

Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie