Savotchko c. Republicii Moldova

       La 28 martie 2017 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat o hotărîre în cauza Savotchko c. Republicii Moldova (cererea nr. 33074/04). Reclamanta Olga Savotchko, cetățean de origine rusă, născută în anul 1952, a făcut referire la prevederile Articolului 8 al Convenției pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), plângându-se că, prin interceptarea apelurilor sale telefonice de către societatea M., i-a fost încălcat dreptul său la respectarea vieţii private şi a familiei. De asemenea, reclamanta a invocat încălcarea Articolului 6 (dreptul la un proces echitabil), Articolului 10 (libertatea de expresie) şi Articolul 13 (dreptul la un recurs intern efectiv) ale Convenției.
Reclamanta s-a aflat într-un litigiu succesoral cu mama sa, examinat în instanţa de judecată.
Potrivit reclamantei, societatea M., care este unicul operator naţional de telefonie fixă a cărui unic acționar este statul, a furnizat mamei reclamantei și avocatului acesteia mai multe interceptări telefonice lunare ce aparţineau reclamantei. Informaţiile furnizate includeau numere de telefon apelate, data, ora, durata și costul apelurilor efectuate de către reclamanta Olga Savotchko. Drept rezultat, mama reclamantei a prezentat informaţiile respective în instanţa de judecată în calitate de probe, fapt ce a servit drept temei pentru respingerea parţială a cererii înaintate de către reclamantă, cu privire la scutirea de la achitarea taxei de stat.
La 22 august 2002, reclamanta a înaintat o acțiune împotriva societății M. cu privire la repararea prejudiciului moral cauzat prin presupusa divulgare a înregistrărilor sale telefonice. Ea a mai a susținut că, urmare a acestui fapt, i-a fost încălcat dreptul său la viață privată și că societatea M. a acționat ilegal.
Prin hotărîrea Judecătoriei Buiucani din 02.04.2003, cererea reclamantei a fost respinsă. La 14 aprilie 2003 reclamanta a atacat cu apel hotărîrea instanţei de fond, iar prin decizia Curţii de Apel Chişinău din 28 mai 2008 acţiunea la fel a fost respinsă. Prin decizia definitivă din 21 ianuarie 2004, Curtea Supremă a respins recursul declarat împotriva deciziei instanţei de apel, ca fiind neîntemeiat.
Curtea, examinând pretenţiile reclamantei formulate în temeiul Articolului 8 al Convenției, a constatat că interceptările efectuate în prezenta speţă sunt imputate unei companii private al cărui unic acţionar este statul. În aceste circumstanțe, Curtea a considerat că acțiunile societății M. impune răspunderea statului pârât conform Convenției. La fel, Curtea a mai reţinut că divulgarea fără acordul solicitantului a datelor cu caracter personal referitoare la serviciile de telefonie fixă furnizate și utilizarea lor împotriva ei, poate aduce atingere dreptului reclamantei la respectarea vieții private și a corespondenței, în contextul prevederilor Articolului 8 al Convenției.
În continuare, avînd în vedere constatarea unei încălcări în temeiul Articolului 8 al Convenţiei, prin care a fost soluţionată principala problemă juridică ridicată în acest litigiu, precum şi avînd în vedere toate circumstanţele cauzei şi argumentele părţilor, Curtea a hotărît că nu este necesar să examineze separat celelalte plângeri formulate în temeiul Articolelor 6, 10 și 13 ale Convenției și Articolul 1 din Protocolul 1 la Convenție. Prin urmare, Curtea a dispus acordarea în beneficiul reclamantei a sumei de 3 000 euro cu titlu de prejudiciu moral şi 2 000 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie