Savca c. Republicii Moldova

cererea nr. 17963/08

     La 15 martie 2016, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului („Curtea Europeană”) a pronunțat o hotărîre în cauza Savca c. Republicii Moldova (cererea nr. 17963).

    Reclamantul, Savca Corneliu, născut în anul 1970, este cetățean al Republicii Moldova („RM”) și la momentul evenimentelor descrise în prezenta cauză, ocupa o funcție înaltă în cadrul organelor afacerilor interne.
La 26 martie 2008 reclamantul a fost arestat, fiind bănuit că era membrul unui grup criminal internațional specializat în traficul de heroină prin Moldova în Uniunea Europeană.
La 5 septembrie 2008 cauza a fost transmisă pentru examinare în instanța de judecată.
La 21 octombrie 2009 reclamantul a fost învinuit de neglijență, abuz de putere și complicitate în săvîrșirea unei infracțiuni, fiind condamnat la 5 ani și 9 luni de închisoare.
Reclamantul a fost deținut în mai multe centre de detenție, însă cea mai mare perioadă de timp s-a aflat în Penitenciarul nr. 13 și în izolatorul de detenție al Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice și Corupției.
Invocînd art. 3 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și Libertăților Fundamentale („Convenția”), reclamantul s-a plîns de tratamentele inumane și degradante la care a fost supus în perioada de detenție și de lipsa asistenței medicale necesare.
Cu referire la capătul de cerere privind detenția sa o perioadă determinată, Curtea Europeană a menționat că plîngerea a fost depusă tardiv, cu expirarea termenului de șase luni prevăzute de art. 35 din Convenție. Prin urmare, acest capăt de cerere a fost declarat inadmisibil.
Subsecvent, reclamantul s-a plîns în temeiul art. 3 din Convenție de lipsa asistenței medicale. Curtea a menționat că reclamantul a refuzat tratamentul în timpul aflării sale la spitalul penitenciarului, invocînd lipsa încrederii în personalul medical, deoarece instituția penitenciară nu a fost acreditată de către Ministerul Sănătății. Curtea a decis că acest capăt de cerere este nefondat, declarîndu-l inadmisibil în temeiul art. 35 §§ 3 și 4 din Convenție.
Referindu-se la alegațiile reclamantului cu privire la condițiile inumane și degradante de detenție din Penitenciarul nr. 13, Guvernul a susținut că în ultimul timp acestea au fost îmbunătățite considerabil. Examinînd acest capăt de cerere, Curtea a concluzionat că suferința și dificultățile cu care s-a confruntat reclamantul a depășit nivelul inevitabil de suferință inerent detenției și a constatat încălcarea art. 3 din Convenție. În acest sens, Curtea a îndemnat autoritățile naționale să întreprindă măsurile necesare pentru a pune capăt problemei sistemice în privința condițiilor rele de detenție din Penitenciarul nr. 13.
De asemenea, invocînd art. 5 § 1 din Convenție, reclamantul s-a plîns, că detenția sa preventivă nu s-a bazat pe o bănuială rezonabilă și că a fost ilegală. Totodată, reclamantul s-a plîns de durata detenției preventive, invocînd ilegalitatea acesteia, întrucît a depășit termenul de 12 luni, prevăzut de Constituția Republicii Moldova. Guvernul a obiectat aceste alegații, invocînd o decizie de interpretare a Curții Constituționale, potrivit căreia termenul de 12 luni se referă la detenția preventivă la faza de urmărire penală, pînă la momentul remiterii cauzei în instanța de judecată. Curtea a respins obiecțiile Guvernului menționînd că Decizia Curții Constituționale menționată de Guvern se referă la redacția veche a art. 25 din Constituție și a constatat o încălcare a art. 5 § 1 din Convenție.

Astfel, Curtea, în temeiul art. 41 din Convenție, a acordat reclamantului 12000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 1500 Euro pentru costuri și cheltuieli.
La prezenta hotărîre, judecătorii Turković și Kjølbro au exprimat o opinie dizidentă iar judecătorul Grițco a prezentat o opinie concordantă asupra cauzei.
Actualmente, hotărîrea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții Europene.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie