Rotaru v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul deciziei a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 10 decembrie 2020 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia în cauza Rotaru v. Republica Moldova (nr. 56386/10).

Reclamantul s-a plâns în faţa Curţii în baza Articolului 6 § 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând durata excesivă a procedurilor penale desfășurate în privința sa. În particular, el s-a plâns de încălcarea principiului securității raporturilor juridice ca urmare a anulării ordonanței de scoatere de sub urmărire penală și clasare a cauzei penale în privința sa după ce aceasta a devenit definitivă, precum și faptul că ar fi fost pus sub urmărire de două ori pentru aceeași faptă contrar cerințelor Articolului 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție.

De asemenea, reclamantul s-a plâns de durata excesivă a procedurilor penale. Curtea a constatat că reclamantul a eșuat să epuizeze căile de atac naționale disponibile, referindu-se, în special, la faptul că el nu s-a prevalat de remediul intern în baza Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil. Prin urmare, Curtea a declarat cererea inadmisibilă, în conformitate cu Articolul 35 §§ 1 și 4 din Convenție.

Reclamantul s-a plâns și de încălcarea principiului certitudinii juridice. Curtea a reiterat că un reclamant nu poate pretinde a fi victimă a unei încălcări a dreptului său la un proces echitabil în sensul Articolului 6 din Convenție care, potrivit lui, ar fi avut loc în cadrul unei proceduri încetate sau în rezultatul căreia el fusese achitat.

Ținând cont de clasarea cauzei penale împotriva reclamantului la 31 ianuarie 2014, Curtea a considerat că reclamantul nu mai poate continua să invoce încălcarea dreptului la un proces echitabil și a respins această plângere ca fiind vădit nefondată, în conformitate cu Articolul 35 §§ 3 (a) și 4 din Convenție.

În cele din urmă, referindu-se la plângerea reclamantului cu privire la încălcarea principiului non bis in idem, Curtea a susținut că ordonanța procurorului de clasare a cauzei sale penale nu denotă nicio condamnare și nicio achitare, iar prin urmare prevederile Articolului 4 din Protocolul nr. 7 la Convenție nu sunt aplicabile în prezenta cauză, fiind incompatibile ratione materiae cu prevederile Convenției. Astfel, Curtea a declarat această plângere inadmisibilă în conformitate cu prevederile Articolului 35 §§ 3 și 4 din Convenție.

Actualmente, decizia este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie