Pruteanu v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul deciziei a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova

La 30 iunie 2022 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia în cauza Pruteanu v. Republica Moldova (nr. 27670/18), definitivă din aceeași dată.

Potrivit circumstanțelor cauzei, reclamantul a fost plasat în arest preventiv, fiind învinuit de conducerea unei organizații criminale specializate în contrabanda cu droguri. După arestarea sa, șeful Procuraturii Anticorupție, N.C., a declarat, într-un interviu acordat televiziunii naționale, că reclamantul era învinuit de săvârșirea mai multor infracțiuni legate de circulația ilegală a drogurilor și că procuratura recepționase materialele cauzei penale intentate în Federația Rusă, ceea ce consolida în mod considerabil acuzațiile aduse reclamantului.

În timpul primelor opt luni de arest, soția reclamantului a cerut de mai multe ori permisiunea de a vizita reclamantul, însă fără succes.

În fața Curții, reclamantul s-a plâns în baza Articolului 6 § 2 și a Articolului 8 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând încălcarea prezumției de nevinovăție și a dreptului său la respectarea vieții de familie.

Examinând fondul cauzei, Curtea a făcut trimitere la principiile generale stabilite în jurisprudența sa cu privire la prezumția de nevinovăție și la principiile generale privind epuizarea căilor de atac interne.

În privința plângerii reclamantului în baza Articolului 6 § 2 din Convenție, Curtea a reamintit că, potrivit jurisprudenței sale, trebuie făcută o distincție între declarațiile care reflectă sentimentul că persoana este vinovată și cele care descriu doar o stare de suspiciune; primele încalcă prezumția de nevinovăție, în timp ce ultimele sunt considerate a fi conforme cu spiritul Articolului 6 din Convenție. Curtea a observat că limbajul folosit de către N.C. mai degrabă făcea parte din contextul celei din urmă ipoteze, deoarece nu sugerează că el l-a considerat vinovat pe reclamant. El a afirmat că reclamantul a fost acuzat că ar fi săvârșit infracțiunile care i se imputau și nimic din declarațiile contestate nu i-a permis Curții să concluzioneze că el l-a considerat vinovat.

Cu referire la plângerea formulată în baza Articolului 8 din Convenție, Curtea a reținut că reclamantul nu contestase refuzul de a beneficia de vizite conjugale cu soția sa, în conformitate cu art. 289-299 din Codul de procedură penală și, după caz, art. 313 din același cod.

Prin urmare, Curtea a considerat că plângerile nu au îndeplinit criteriile de admisibilitate prevăzute la Articolele 34 și 35 din Convenție, și nu au dezvăluit nicio aparență de încălcare a drepturilor și a libertăților garantate de Convenție. Astfel, Curtea a respins cererea în conformitate cu Articolul 35 § 4 din Convenție.

Actualmente decizia este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie