Prigală v. Republica Moldova

     La 13 februarie 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Prigală v. Republica Moldova (cererea nr. 36763/06).
Reclamantul, Trofim Prigală, născut în anul 1961, locuiește și își desfășoară activitatea de notar în Anenii Noi.
La 16 februarie și 7 iunie 2015 Inspectoratul Fiscal de Stat Anenii Noi a emis două decizii privind rezultatele controlului fiscal efectuat la oficiul notarial al reclamantului. Potrivit acestora, reclamantul ar fi redus baza de calcul a contribuțiilor la asigurările sociale pentru anii 2000-2002. Reclamantul a fost obligat să achite în beneficiul statului contribuțiile de asigurări sociale neachitate în sumă de 765.291 lei (aproximativ 48000 euro (EUR) la acel moment), amenda în mărime de 641.712 MDL (aproximativ 40200 EUR la acel moment), precum și penalități de întârziere.
La 24 iunie 2005 reclamantul a contestat deciziile în cauză în instanța de judecată, invocând că el calculase contribuțiile în baza taxelor pe care le-a primit efectiv, iar Inspectoratul Fiscal de Stat a luat în calcul sumele brute încasate. El a susținut lipsa de claritate a legislației în domeniu și a considerat că prevederile articolului 11 din Codul Fiscal, în calitate de contribuabil, urmau a fi interpretate în beneficiul său.
Prin hotărârea sa irevocabilă din 17 mai 2006, Curtea Supremă de Justiție a respins acțiunea reclamantului. Instanța a considerat că dispozițiile aplicabile în speță ar trebui interpretate în sensul că impun obligația de a calcula contribuțiile de asigurări sociale ale notarilor pe baza sumelor brute încasate de către aceștia. În același timp, CSJ a constatat că existau neconcordanțe dintre prevederile actului notarial din 11 aprilie 1997 și cele ale Legii bugetului asigurărilor sociale pentru anii 2000-2002 privind metoda de calcul a contribuțiilor la asigurările sociale.
Invocând Articolul 6 § 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Convenția”), reclamantul s-a plâns în fața Curții de faptul că prevederile legislației cu privire la bugetul asigurărilor sociale de stat pentru anii 2000-2002, pentru nerespectarea cărora i-a fost aplicată pedeapsă penală sub formă de amendă, erau ambigue și lipsite de claritate, iar în urma aplicării unor prevederi legale neclare a fost lipsit de dreptul de proprietate garantat de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Curtea a examinat prezenta cerere în temeiul Articolului 7 § 1 din Convenție. Guvernul a susținut că circumstanțele cauzei nu intră în domeniul de aplicare al Articolului 7 din Convenție, deoarece reclamantul nu fusese supus vreunei sancțiuni penale, urmând să fie declarată inadmisibilă ratione materiae.
Curtea a constatat în unanimitate violarea Articolului 7 din Convenţie, observând, în primul rând, că legislația era neclară, iar în temeiul Articolului 11 din Codul fiscal al Republicii Moldova toate îndoielile apărute la aplicarea legislației fiscale trebuia interpretate în favoarea contribuabilului.
De asemenea, Curtea a considerat că nu a fost necesar să examineze separat plângerea reclamantului privind violarea Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenţie.
În temeiul Articolului 41 din Convenție, Curtea a acordat reclamantului suma de 4500 euro cu titlu de prejudiciu moral şi 1200 euro cu titlu de costuri şi cheltuieli.
Actualmente, hotărârea este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie