Prepelița v. Republica Moldova

        La 3 decembrie 2019 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Prepelița v. Republica Moldova (nr. 50799/14).
Cererea se referă la presupusele rele tratamente la care reclamantul ar fi fost supus în timpul reținerii sale. Potrivit documentelor medicale prezentate, după reținere reclamantul a acuzat mai multe leziuni corporale, inclusiv o fractură la antebrațul stâng. În baza plângerii reclamantului, autoritățile au pornit o investigație, audiind martori și dispunând efectuarea expertizelor medico-legale. Considerând că versiunea reclamantului nu fusese confirmată, ele au clasat cauza. În același timp, autoritățile nu au oferit nici un răspuns la întrebarea cu privire la circumstanțele în care s-a produs fractura antebrațului reclamantului.
Invocând Articolul 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), reclamantul s-a plâns de rele tratamente din partea colaboratorilor de poliție în timpul reținerii sale, dar și de lipsa unei investigații efective în acest sens.
Curtea a notat că Guvernul a oferit explicații cu referire la excoriațiile de pe fața reclamantului, însă o explicație plauzibilă în privința celorlalte vătămări corporale, id est fractura antebrațului și contuziile din regiunea toracelui, nu a putut fi reținută de către Curte. Prin urmare, Curtea a notat că autoritățile nu au putut aduce probe convingătoare cu privire la lipsa maltratării reclamantului în timpul reținerii sale și a constatat încălcarea Articolului 3 din Convenție sub aspect material.
De asemenea, Curtea a notat neajunsuri și cu referire la investigarea plângerilor reclamantului. Ea a subliniat că urmărirea penală a fost pornită abia mai mult de o lună de la depunerea plângerii de către reclamant. Alegațiile reclamantului cu privire la pretinsa influențare de către colaboratorii de poliție a unui martor nu au fost luate în considerare. În același timp, au existat neconcordanțe neelucidate dintre declarațiile martorilor făcute în favoarea colaboratorilor de poliție și declarațiile celor din urmă. Totodată, o confruntare dintre reclamant și colaboratorii de poliție vizați nu pare să fie avut loc. Prin urmare, Curtea a constatat o încălcare a Articolului 3 din Convenție sub aspect procedural.
În consecință, Curtea a acordat reclamantului 12000 euro pentru prejudiciul moral și 18 euro pentru prejudiciul material.

Actualmente, hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.