Pavlovici v.Republica Moldova | Portalul Agentului Guvernamental din RM

Pavlovici v.Republica Moldova

       La 30 ianuarie 2018, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat o hotărâre cu privire la fondul cauzei Pavlovici v. Republica Moldova (cererea nr. 5711/03).
Reclamantul a invocat în fața Curții încălcarea dreptului său la un proces echitabil, prevăzut de Articolul 6 § 1 din Convenția privind apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), ca urmare a neexecutării unei hotărâri definitive în favoarea sa, dar și a dreptului la respectarea bunurilor sale, prevăzut de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
În 1940 bunicii reclamantului au fost deportați, iar în 1946 au fost naționalizate clădirile ce le aparțineau acestora. În anul 1989, bunicul reclamantului a fost reabilitat post-mortem. În 1996, tatăl reclamantului, în calitate de succesor, a solicitat restituirea proprietăților naționalizate, care au fost, între timp, privatizate de către foștii chiriași. Totodată, acesta a solicitat anularea contractelor de privatizare și evacuarea persoanelor.
La 18 iunie 2002, Curtea de Apel Chișinău a menținut hotărârea primei instanțe, prin care s-a admis pe deplin acțiunea inițial depusă de tatăl reclamantului, ulterior continuată de reclamant, în urma decesului tatălui său.
Ulterior, Procurorul General a depus un recurs în anulare, invocând aprecierea eronată a probelor. Curtea Supremă de Justiție a acceptat recursul în anulare și a remis cauza spre rejudecare la instanța de fond.
În urma reexaminării cauzei, la 24 decembrie 2004, Judecătoria Botanica a admis pe deplin acțiunea reclamantului. Soluția dată a fost confirmată și de Curtea Supremă de Justiție.
La 23 septembrie 2005, reclamantul a înaintat o acțiune pentru repararea prejudiciului material suferit în urma anulării hotărârii din 18 iunie 2002 și incapacității de a dispune de bunurile sale în perioada anilor 2002-2005.
La 14 februarie 2007, Curtea Supremă de Justiție a admis acțiunea reclamantului, a recunoscut încălcarea principiului securității raporturilor juridice și a acordat reclamantului suma de peste 1,2 milioane de lei.
În perioada 2005-2014, reclamantul a înaintat mai multe acțiuni, solicitând repararea prejudiciului material suferit pe parcursul anilor 2005-2010, ca urmare a neexecutării hotărârii din 24 decembrie 2004. Toate acțiunile au fost admise, iar reclamantului i s-au acordat, în total, peste 2,2 milioane de lei.
În același timp, la 21 noiembrie 2012, Curtea de Apel Chișinău a constatat încălcarea dreptului reclamantului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești emise în favoarea sa, însă nu i-a acordat despăgubiri cu titlu de prejudiciu moral, ținând cont de faptul că acesta deja beneficiase de compensații. Astfel, reclamantul a adresat o plângere Curții Europene.
Deși Guvernul a prezentat Curții o declarație unilaterală, reclamantul a invocat că nu este de acord cu condițiile acesteia, în special din cauza neexecutării hotărârii din 24 decembrie 2004. Curtea a reiterat faptul că o hotărâre prin care se stabilește o încălcare implică obligația statului de a pune capăt încălcării și de a restabili, pe cât posibil, situația anterioară încălcării, principiu aplicabil și în cazul declarațiilor unilaterale. Considerând că Guvernul nu a menționat nicio măsură concretă cu privire la modul de executare a hotărârii emise în favoarea reclamantului, Curtea a respins solicitarea Guvernului de a radia cererea de pe rol, în temeiul Articolului 37 § 1 c) din Convenție.
În continuare, Curtea a notat că hotărârea pronunțată în favoarea reclamantului a rămas neexecutată până în prezent. Aceasta a reiterat că o autoritate de stat nu poate motiva neexecutarea unei hotărâri judecătorești definitive prin absența fondurilor și a locuințelor alternative.
Prin urmare, Curtea a considerat că a avut loc o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, în urma neexecutării în termen rezonabil a hotărârii definitive pronunțate în favoarea reclamantului. Totodată, Curtea a rezervat chestiunea privind acordarea satisfacției echitabile pentru o hotărâre separată.
Actualmente, hotărârea cu privire la admisibilitatea și fondul cauzei este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie