Partidul Politic „Patria” și alții v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 4 august 2020 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Partidul Politic „Patria” și alții v. Republica Moldova (nr. 5113/15 și alte 14 cereri).

Potrivit circumstanțelor cauzei, la 27 noiembrie 2014, cu trei zile înainte de alegerile parlamentare, instanțele naționale au admis o cerere a Comisiei Electorale Centrale, prin care se solicita retragerea partidului reclamant din cursa electorală, deoarece, contrar prevederilor legislației electorale, acesta utilizase în campania electorală fonduri nedeclarate, inclusiv mijloace bănești din străinătate. În acest sens, Comisia Electorală Centrală s-a bazat pe o sesizare recepționată de la Inspectoratul General al Poliției, prin care se invoca faptul că partidul reclamant ar fi utilizat în campania electorală mai mult de opt milioane de lei de origine străină, care aparțineau dlui R. Usatîi, politician și om de afaceri, care ocupa locul unu pe lista partidului reclamant. La acel moment, dl Usatîi își desfășura toate afacerile în Federația Rusă, întorcându-se în Republica Moldova în 2012. Un alt argument în sprijinul retragerii partidului reclamant din cursa electorală, care a fost, de asemenea, acceptat de către Comisia Electorală Centrală și, ulterior, de către instanțele naționale, a fost faptul că partidul reclamant ar fi cheltuit peste cinci milioane de lei – bani nedeclarați – pentru procurarea a 11 automobile în luna mai 2014, precum și a combustibilului, și pentru întreținerea unor abonamente de telefonie mobilă.

Instanțele naționale nu au examinat argumentele partidului reclamant, potrivit cărora acuzațiile respective erau nefondate, că mașinile fuseseră cumpărate anterior introducerii sumei de opt milioane de lei în Republica Moldova, și că tot combustibilul și convorbirile telefonice fuseseră achitate din banii aflați pe contul bancar al partidului reclamant. Instanțele nu au examinat nici argumentul potrivit căruia, contrar regulamentului său, Comisia Electorală Centrală informase partidul reclamant despre examinarea cazului său cu doar 15 minute înainte ca aceasta să aibă loc la 26 noiembrie 2014, ceea ce a creat dificultăți în pregătirea apărării sale.

Bazându-se pe Articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) și pe Articolul 14 din Convenție, reclamanții au invocat că anularea participării Partidului Politic „Patria” la alegerile parlamentare din 2014 fusese arbitrară și urmărise scopul ascuns de a înlătura un concurent electoral care se bucura de un sprijin masiv din partea populației.

Deși Guvernul a invocat că reclamanții, cu excepția partidului reclamant, nu epuizaseră căile de atac interne, Curtea a constatat, cu privire la admisibilitatea cauzei, că era rezonabil, având în vedere hotărârile definitive ale instanțelor naționale pronunțate în această cauză, ca ceilalți reclamanți să considere că o plângere similară celei depuse de către partidul reclamant nu ar fi avut șanse de succes. Astfel, Curtea a respins obiecția Guvernului.

Cu referire la fondul cauzei, Guvernul a susținut că ingerința în dreptul partidului reclamant la alegeri libere fusese prevăzută de lege și urmărise scopul legitim de asigurare a respectării preeminenței dreptului și de protecție a funcționării corespunzătoare a democrației, ceea ce a fost acceptat de către Curte. În privința proporționalității deciziilor adoptate de către autoritățile naționale, însă, Curtea a considerat că acuzațiile aduse împotriva partidului reclamant cu privire la utilizarea în campania electorală a mijloacelor bănești din străinătate nu aveau niciun suport probatoriu, în dosarul național lipsind orice fel de probe în acest sens. În plus, Curtea a constatat că partidului reclamant nu îi fuseseră oferite garanții procedurale suficiente împotriva arbitrariului, notând că acesta fusese luat prin surprindere în legătură cu examinarea cauzei sale de către Comisia Electorală Centrală și, astfel, nu fusese pregătit pentru ședința respectivă. Totodată, instanțele naționale nu au reacționat în niciun fel și au lăsat fără răspuns argumente pertinente invocate de către partidul reclamant, acceptând fără ezitare acuzații aparent nefondate aduse în privința lui.

Astfel, Curtea a concluzionat că ingerința în dreptul reclamanților la alegeri libere nu respectase standardele impuse de Articolul 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, acordând în acest sens partidului reclamant 7500 de euro pentru prejudiciul moral. În privința celorlalți reclamanți, Curtea a considerat că simpla constatare a încălcării a constituit o satisfacție echitabilă pentru orice prejudiciu moral. De asemenea, Curtea a acordat în mod solidar tuturor reclamanților 3500 și, respectiv, 4500 de euro pentru costurile și cheltuielile suportate în fața Curții.

Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie