Otgon c. Republicii Moldova

         La 25 octombrie 2016 Curtea Europeană a Drepturilor Omului („Curtea”) a pronunţat o hotărâre în cauza Otgon c. Republicii Moldova.
Reclamanta s-a născut în anul 1963 şi locuieşte în Călăraşi.
La 26 octombrie 2005 reclamanta şi fiica acesteia în vârstă de 12 ani au băut apă de la robinetele din apartamentul lor, iar la scurt timp după aceasta s-au simţit rău, fiind diagnosticate cu dizenterie acută gravă şi internate în spital timp de două săptămâni.
În urma acestor evenimente, reclamanta a intentat o acţiune prin care a solicitat de la furnizorul local de apă suma de 100 000 lei cu titlu de prejudiciu cauzat sănătăţii acesteia şi pentru investigaţiile medicale şi tratamentul ulterior. Instanţa de fond a satisfăcut pretenţiile reclamantei, stabilind uzura conductelor de apă potabilă şi infiltrarea apei din ţevile de canalizare în conductele cu apă potabilă, în rezultat oferindu-i reclamantei suma de 10 000 lei, ţinând cont de suferinţele fizice şi morale cauzate reclamantei şi fiicei acesteia.
Părţile au contestat hotărârea Judecătoriei Călăraşi, iar la 26 aprilie 2006 Curtea de Apel Chişinău a respins apelul reclamantei, admiţând parţial apelul depus de pârât, reducând suma compensaţiei la 5 000 lei, invocând că sumele cerute de reclamantă şi cea oferită de instanţa de fond au fost exagerate.
Şi de această dată părţile au contestat. Curtea Supremă de Justiţie prin decizia sa din 25 octombrie 2008 a menţinut decizia Curţii de Apel, considerând că aceasta a luat în considerare natura şi gravitatea suferinţelor psihice cauzate reclamantei şi gradul de vinovăţie al pârâtului.
Invocând Articolul 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale („Convenţia”), reclamanta s-a plâns de faptul că sănătatea sa a fost pusă în pericol, după ce a băut apă contaminată, iar despăgubirea oferită în favoarea acesteia de către instanţele naţionale era prea mică pentru a-i compensa suferinţele fizice şi psihice cauzate familiei sale. Guvernul a obiectat, invocând recunoaşterea încălcării drepturilor reclamantei de către instanţele naţionale şi, în rezultat, pierderea calităţii de victimă a reclamantei.
Curtea însă a statuat că integritatea fizică a reclamantei a fost afectată de un mediu nesănătos, astfel având loc un amestec în exercitarea drepturilor reclamantei protejate de Articolul 8 al Convenţiei. Deşi Curtea a notat că instanţele naţionale au oferit un remediu în acest sens, sub forma stabilirii vinovăţiei furnizorului şi acordării compensaţiei, a considerat că suma oferită de instanţele naţionale este considerabil mai mică decât minimul general acordat de către aceasta în cauzele în care a stabilit o încălcare a Articolului 8 de către Republica Moldova. Prin urmare, Curtea a acordat reclamantei suma de 4 000 euro cu titlu de prejudiciu moral.
La această hotărâre, Judecătorul Lemmens a prezentat opinia sa disidentă, argumentând că, în viziunea sa, Articolul 8 al Convenţiei nu a fost încălcat în această cauză, întrucât nu s-a demonstrat că boala a avut vreun efect asupra vieţii private a reclamantei, exceptând perioada petrecută în spital, considerând că noţiunea de viaţă privată ar necesita a fi interpretată într-un mod mai restrâns.
Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie