Okolisan c. Republicii Moldova

      La 29 martie 2016, Curtea Europeană pentru Drepturile Omului („Curtea Europeană”) a pronunțat o hotărîre în cauza Okolisan c. Republicii Moldova (cererea nr. 33200/11).
Reclamantul, Pavel Okolisan, născut în anul 1957, este cetățean serb și locuiește în or. Wiener Neustadt, Austria. Cauza se referă la condițiile de detenție din Republica Moldova („RM”).
La 4 iunie 2007 reclamantul a fost anunțat în urmărire internațională, fiind învinuit că a fraudat o companie înregistrată în RM. La 15 septembrie 2010, acesta a fost arestat în Ungaria, iar la 17 ianuarie 2011 a fost extrădat în RM. Mandatul de arest în privința reclamantului a fost prelungit de mai multe ori, iar în unul din recursurile înaintate acesta a menționat faptul că suferă de cancer la prostată.
Reclamantul a fost deținut în Penitenciarul nr. 13 în perioada din 21 ianuarie 2011 pînă la 23 august 2011.
Invocînd art. 3 din Convenția europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale („Convenția”), reclamantul s-a plîns de condițiile rele de detenție și de neacordarea asistenței medicale necesare pentru tratamentul maladiei de care suferea. Totodată, reclamantul s-a plîns în temeiul art. 13 din Convenție de lipsa unui remediu efectiv în acest sens.
Referindu-se la alegațiile reclamantului cu privire la condițiile rele de detenție, Guvernul a menționat că între timp acestea au fost îmbunătățite și au fost mărite alocațiile bugetare pentru reparații, hrană și asistența medicală în penitenciar. Totodată, Guvernul a invocat obiecția de neepuizare a căilor interne de recurs, în special omisiunea reclamantului de a intenta o acțiune civilă prin care să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile suferite în timpul detenției, menționînd în acest sens jurisprudența națională recentă, în particular cauza Ipate, în care au fost acordate despăgubiri, precum și decizia Curții Supreme de Justiție din 24.12.2012 privind aplicarea directă a prevederilor Convenției. Curtea a reiterat faptul că a examinat în repetate rînduri problema remediilor naționale privind condițiile precare de detenție din Republica Moldova, constatînd de fiecare dată că remediile sugerate de Guvern au fost ineficiente pentru persoanele aflate în detenție la momentul adresării plîngerilor.
Cu privire la capătul de cerere privind lipsa asistenței medicale necesare pentru tratarea maladiei de care suferea reclamantul, Guvernul a susținut că autoritățile de nenumărare ori i-au propus acestuia să fie transferat la penitenciarul nr. 16 pentru efectuarea unor investigații medicale suplimentare. Examinînd observațiile Guvernului cu privire la acest capăt de cerere, Curtea a notat că autorităților naționale nu li se poate imputa că nu și-au îndeplinit obligațiile pozitive de asigurare a asistenței medicale necesare, din moment ce reclamantul a refuzat tranferarea sa în Penitenciarrul nr. 16.
Constatînd încălcarea art. 3 și 13 în coraborare cu 3, Curtea a acordat reclamantului 3000 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 1000 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Actualmente, hotărîrea este disponibilă doar în limba engleză şi poate fi accesată pe pagina web a Curţii Europene a Drepturilor Omului.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie