O.P. v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 26 octombrie 2021 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza O.P. v. Republica Moldova (nr. 33418/17).

Potrivit circumstanțelor cauzei, la 20 ianuarie 2017 reclamanta a fost reţinută în calitate de bănuită de abuzului de serviciu săvârşit de către administratorul unei bănci. Ulterior, procurorul a recalificat faptele reclamantului, aceasta fiind învinuită de escrocherie.

Prin încheierea sa din 21 ianuarie 2017, Judecătoria Buiucani a admis demersul procurorului de aplicare a arestul preventiv pe un termen de 30 de zile în privinţa reclamantei, invocând existenţa unei suspiciuni rezonabile de implicare a reclamantei, în calitate de angajată a unei bănci, în emiterea ordinelor false de plată.

La 3 februarie 2017 reclamanta a depus o cerere de revocare a arestului ei preventiv.

La 13 februarie 2017 procurorul a înaintat un demers de prelungire a arestului preventiv pe un termen de 30 zile, referindu-se la anumite probe administrate în cadrul urmăririi penale, inclusiv la declaraţiile din cadrul audierii a unuia dintre avocaţii băncii respective, care ar fi confirmat implicarea reclamantei în acţiunile imputate acesteia. Prin încheierea sa din 17 februarie 2017, instanţa a respins cererea avocatului reclamantei de revocare a măsurii preventive şi a admis demersul de prelungire a arestării preventive. Reclamanta a depus recurs împotriva acestei încheieri, invocând, printre altele, încălcarea Articolul 5 § 4 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), din cauza examinării tardive a unei cereri habeas corpus. La 27 februarie 2017 Curtea de Apel Chişinău a respins recursul declarat de reclamantă.

Ulterior, pe parcursul perioadei martie – decembrie 2017, Judecătoria Buiucani a prelungit arestul preventiv al reclamantei. Toate acele încheieri au fost menţinute de către Curtea de Apel Chişinău.

Prin sentinţa din 3 ianuarie 2018, reclamanta a fost condamnată în baza art. 190 alin. (5) din Codul penal, fiindu-i stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 8 ani şi 6 luni.

După învestirea unui nou Procuror general în 2019, acesta a declarat că mai multe dosare penale fuseseră instrumentate politic și că multe persoane fuseseră condamnate în mod ilegal, printre care şi cauza reclamantei. La 6 martie 2020 Procurorul general a decis inițierea unei proceduri de revizuire a condamnării reclamantei și a dispus suspendarea executării pedepsei acesteia în așteptarea procedurii de revizuire. Reclamanta a fost eliberată din detenţie la 25 iunie 2020, iar procedura de revizuire este pendinte.

În faţa Curţii, reclamanta a pretins încălcarea drepturilor sale garantate de Articolele 3, 5 §§ 1, 3 și 4 din Convenţie din cauza adoptării unor decizii abuzive cu privire la aplicarea și prelungirea arestului preventiv în privința sa timp de aproximativ un an, deși ea invocase lipsa unei suspiciuni rezonabile în comiterea infracțiunii imputate ei de falsificare a documentelor bancare, în calitate de fostă angajată a unei bănci. De asemenea, reclamanta s-a plâns că cererile ei habeas corpus au fost examinate cu întârzieri nejustificate.

Curtea a notat că, ținând cont de circumstanțele prezentei cauze, materialele prezentate de organul de urmărire penală care au stat la baza deciziilor instanțelor naționale de judecată de aplicare și prelungire a arestului preventiv al reclamantei, nu au fost suficiente pentru a convinge un observator independent că reclamanta ar fi putut săvârși infracțiunea imputată ei. Prin urmare, Curtea a constatat o încălcare a Articolului 5 § 1 din Convenție, deoarece arestul preventiv al reclamantei în perioada 21 ianuarie 2017 – 3 ianuarie 2018 nu fusese justificat de o suspiciune rezonabilă că ea ar fi comis infracţiunea incriminată.

De asemenea, Curtea a concluzionat că instanţele naţionale au examinat cererea reclamantei din 3 februarie 2017 cu privire la revocare a măsurii preventive în termene nerezonabile, şi, prin urmare, a constatat o încălcare a Articolului 5 § 4 din Convenție.

Curtea a acordat reclamantei 9750 de euro pentru prejudiciul moral și 1500 de euro pentru costuri și cheltuieli.

Actualmente, hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie