Norma Telecom S.R.L. c. Republicii Moldova (satisfacția echitabilă)

       Astăzi, 17 mai 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Curtea Europeană) a pronunțat o hotărîre privind satisfacția echitabilă în cauza Norma Telecom S.R.L. c. Republicii Moldova (cererea nr. 38503/08).
Compania reclamantă, Norma Telecom S.R.L. este o societate cu răspundere limitată cu sediul la Chişinău, înregistrată în Republica Moldova.
Compania reclamantă s-a plîns la Curte Europeană de neexecutarea a două hotărîri judecătoreşti naționale fapt ce a dus la încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de articolul 6 § 1 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale (Convenția) și, de asemenea, a dreptului la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1, Protocolul 1 al Convenţiei.
Prin hotărîrea Curții Europene din 3 noiembrie 2011 privind fondul cauzei, s-a constatat faptul că prin neexecutarea îndelungată a deciziilor judecătoreşti definitive pronunţate în favoarea companiei reclamante s-a încălcat dreptul acesteia la un proces echitabil, garantat de articolul 6 § 1 din Convenţie, precum şi dreptul la respectarea bunurilor, garantat de art. 1, Protocolul 1 al Convenţiei.
Compania reclamantă a solicitat despăgubiri în mărime de 6,071,857 EUR cu titlu de prejudiciu material și 10,000 EUR cu titlu de prejudiciu moral, plus compensarea costurilor și cheltuielilor suportate. Avînd în vedere că Înalta Instanță nu a fost pregătită să ia o decizie privind aplicarea articolului 41 din Convenție, ea a invitat Guvernul și reclamanții să prezinte, în termen de trei luni, observațiile lor scrise cu privire la acest aspect.
Guvernul a invocat lipsa statutului de victimă al companiei reclamante. În opinia Guvernului, la momentul depunerii cererii compania reclamantă nu dispunea de o hotărîre judecătorească definitivă pronunţată în favoarea sa, ţinînd cont de faptul că acţiunea înaintată de Procurorul General era pe rolul instanţelor. De asemenea, Guvernul a invocat o excepţie de inadmisibilitate în ceea ce priveşte dreptul companiei reclamante de a depune cererea în sensul articolului 35 § 3 din Convenţie.
Curtea a reiterat că o hotărîre în care se constată o încălcare obligă statul reclamat să pună capăt încălcării și să repare consecințele ei în așa fel, încît să restabilească situația existentă înainte de încălcare (a se vedea fostul rege al Greciei și alții c. Greciei [GC] (satisfacție echitabilă), nr. 25701/94, § 72). Prin urmare, Curtea Europeană a constatat că în ceea ce privește prejudiciul material solicitat, acesta reprezintă venitul ratat pe care compania reclamantă l-ar fi înregistrat, plus dobînzile de întîrziere. Dar, ținînd cont de faptul că activitatea unei societăți comerciale depinde de mai mulți factori, Curtea Europeană consideră că nu este competentă să speculeze cu privire la rezultatele societății reclamante, în cazul în care încălcările nu s-ar fi produs și nici să calculeze veniturile care le-ar fi obținut în cazul în care societatea și-ar fi desfășurat activitatea în mod normal.
Prin urmare, Curtea Europeană a acordat societății reclamante suma de 1 200 euro cu titlu de prejudiciu moral și a respins restul capetelor de cerere.
Actualmente, hotărîrea este disponibilă doar în limba franceză şi poate fi accesată pe pagina web a Curţii Europene.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie