Neagu v. Republica Moldova

     La 4 iulie 2019 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat decizia în cauza Neagu v. Republica Moldova (nr. 26632/11).
Invocând Articolul 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), reclamantul s-a plâns din cauza anulării ordonanței procurorului din 30 martie 2010 prin care fusese dispusă încetarea urmăririi penale în privința sa, ca urmare a unei cereri depuse de către partea vătămată. Reclamantul a susținut că nu existau prevederi legale care ar fi stabilit un termen-limită pentru contestarea unei asemenea anulări în fața procurorului ierarhic superior. Pe de altă parte, termenul de zece zile pentru contestare în fața judecătorului de instrucție nu ar fost respectat de către partea vătămată. Mai mult, reclamantul a susținut că nu fusese citat la ședința în fața judecătorului de instrucție și că decizia de redeschidere a cauzei împotriva sa nu s-ar fi bazat pe „circumstanțe noi sau recent descoperite” sau pe „erori fundamentale de procedură”.
Guvernul a insistat pe inadmisibilitatea prezentei cereri.
Curtea a constatat că reclamantul nu a contestat o hotărâre a instanței de judecată, prin care acesta fusese recunoscut vinovat.
Curtea reiterează că logica regulii cu privire la epuizarea căilor de recurs interne este de a conferi autorităților naționale și, în principal, instanțelor de judecată posibilitatea de a preveni sau de a repara pretinsele încălcări ale Convenției. Statele sunt eliberate de răspundere pentru actele sale în fața unei instituții internaționale până la momentul în care au avut oportunitatea de examina litigiul prin intermediul propriului sistem de drept (a se vedea Balan v. Moldova, 44746/08, (dec.), 24 ianuarie 2012).
Curtea notează că anumite probleme ridicate în fața sa trebuiau să fie invocate în cadrul procedurii penale împotriva sa la nivel național, id est în fața instanțelor care au examinat cauza în fond. Deoarece reclamantul nu s-a prevalat de dreptul său la momentul respectiv, plângerile sale trebuie respinse în baza Articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție din neepuizării căilor de atac interne.
Din acest motive, Curtea a declarat cererea inadmisibilă.
Actualmente decizia este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.