Munteanu v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”

La 14 decembrie 2021 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Munteanu v. Republica Moldova (nr. 522/13).

Potrivit circumstanțelor cauzei, la 12 noiembrie 2003 reclamantul a obținut o hotărâre definitivă și irevocabilă în favoarea sa, prin care o companie privată fusese obligată să-i achite 30.207,87 de dolari. Hotărârea nu este executată până în prezent.

În acest context, reclamantul a depus o acțiune în instanță împotriva Ministerului Finanțelor în baza Legii nr. 87, solicitând repararea prejudiciului pentru neexecutarea hotărârii. Prin decizia sa definitivă din 12 martie 2014, Curtea Supremă de Justiție a recunoscut încălcarea dreptului reclamantului la executarea în termen rezonabil a hotărârii, având în vedere perioada de întârziere de 8-9 ani. Instanțele naționale au oferit reclamantului 20.000 de lei pentru prejudiciul moral, însă au respins ca nefondate solicitările reclamantului cu privire la prejudiciul material.

În fața Curții, reclamantul s-a plâns în baza Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1. la Convenție.

Curtea a notat că instanțele naționale recunoscuseră încălcarea dreptului reclamantului de a dispune de executarea în termen rezonabil a hotărârii din 12 noiembrie 2013, din cauza inacțiunii executorului judecătoresc. Totuși, instanțele naționale nu au oferit reclamantului prejudiciul material suferit.

În continuare, Curtea a constatat că epuizarea căii interne de recurs în baza Legii nr. 87 nu oferise o remediere adecvată. Hotărârea din 12 noiembrie 2003 a rămas neexecutată până în prezent, iar reclamantul nu și-a recuperat banii oferiți prin hotărârea menționată. Din aceste considerente, Curtea a considerat că reclamantul nu și-a pierdut statutul de victimă, în modul susținut de către Guvern, iar ultimul nu oferise vreun argument plauzibil care ar demonstra contrariul.

Având în vedere jurisprudența sa, Curtea a concluzionat că în prezenta cauză inacțiunea executorului judecătoresc a atras răspunderea statului pentru neexecutarea hotărârii cu privire la datoria companiei private. Respectiv, eșecul autorităților de a lua măsurile corespunzătoare pentru a executa hotărârea în favoarea reclamantului a constituit o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1. la Convenție.

Prin urmare, Curtea a acordat reclamantului 45.000 de euro pentru prejudiciul material și 1.000 de euro pentru prejudiciul moral.

Actualmente, hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie