Morari c. Republicii Moldova

 (cererea nr. 65311/09)

     La data de 8 martie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare “Curtea”) a pronunțat o hotărîre în cauza Morari c. Republicii Moldova, prin care a constatat încălcarea art. 6 § 1 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (în continuare “Convenţia”).

     Reclamantul, Oleg Morari, este cetăţean al Republicii Moldova, născut în 1979 şi locuieşte în Chişinău.

    Potrivit circumstanțelor cauzei, în ianuarie 2008 poliția mun. Bălți a organizat o operațiune sub acoperire, cu scopul de a captura un grup criminal specializat în confecționarea și punerea în circulație a documentelor false. În acest scop poliția a simulat un anunţ, publicîndu-l într-un ziar local, specializat în publicitate, prin care a solicitat asistență în vederea obţinerii unui act de identitate româno-bulgar. Reclamantul a contactat numărul de telefon indicat în anunț, stabilind o întîlnire cu persoana în cauza, care, în realitate, era un agent de poliție sub acoperire. Cîteva săptămîni mai tîrziu, reclamantul a informat agentul că a găsit persoana care ar putea să se ocupe de obținerea actului de identitate, la care agentul sub acoperire a propus, la rîndul său, implicarea unei terțe persoane (un alt agent sub acoperire) care să acţioneze ca intermediar în acest aranjament. Reclamantul a primit 1 500 euro în acest scop, sumă ulterior transmisă cetățeanului Z., care a confecţionat documentul fals. La momentul transmiterii documentelor, reclamantul a fost reținut de poliție.

   În decembrie 2008, reclamantul a fost învinuit de falsificarea documentelor oficiale, fiindu-i aplicată o amendă, echivalent a 200 euro. La 4 martie 2009, sentinţa a fost menţinută de Curtea de Apel Chişinău, iar la 8 iulie de Curtea Supremă de Justiţie.

   Reclamantul s-a plîns că a fost provocat la săvîrşirea infracţiunii de persoane infiltrate operativ. Acesta a susținut în continuare că instanțele naționale au ignorat alegațiile sale precum că acesta a fost victima unei provocări. Mai mult decît atît, instanțele au refuzat să audieze agenții sub acoperire iar reclamantul n-a avut posibilitatea să-și argumenteze poziția, întrucît nu i s-a permis să adreseze întrebări martorilor acuzării.

    În comentariile sale, Guvernul a susținut că reclamantul nu a fost victima unei provocări din partea organelor de urmărire penală, deoarece agenţii sub acoperire au avut un rol pasiv în cauza dată. Guvernul a mai menționat că refuzul instanţelor naţionale de a-i audia pe agenţii sub acoperire în cadrul examinării cauzei a fost compatibilă cu dreptul intern.

    Curtea a considerat că, în circumstanțele din speță, condamnarea reclamantului s-a bazat pe probele obţinute în urma unor operațiuni sub acoperire planificate, iar instanţele naţionale care au instrumentat cazul, nu au efectuat o examinare minuțioasă a alegațiilor reclamantului precum că acesta a fost provocat la săvîrşirea infracţiunii. La fel, Curtea a concluzionat că era primordial de a audia agenții sub acoperire, pentru a examina în mod corespunzător chestiunea provocării invocată de reclamant.Totodată,Curtea nu a fost în măsură să găsească vreun indiciu că reclamantul ar  fi comis infracțiunea, daca nu ar fi fost provocat. Din observațiile Guvernului nu rezultă că înainte de începerea operațiunii sub acoperire autoritățile dețineau probe obiective și pertinente că reclamantul ar fi fost anterior implicat în confecționarea și/sau comercializarea documentelor false. Acest lucru, în opinia Curții, demonstrează în mod clar că reclamantul a fost provocat și determinat să se implice în activitatea criminală de care a fost condamnat.

    Astfel, Curtea a constat că a existat o încălcare a articolului 6 § 1 din Convenție.

    Curtea a decis, în temeiul articolului 41 din Convenție, să acorde reclamantului suma de 3 500 euro pentru prejudiciul moral și suma de 1 820 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

    Actualmente, hotărîrea este disponibilă doar în limba engleză şi poate fi accesată pe pagina web a Curţii Europene a Drepturilor Omului.