Molceanu și alții v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 14 februarie 2023 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Molceanu și alții v. Republica Moldova (nr. 429/13 și alte 8 cereri).

Cererile se referă la neexecutarea într-un termen rezonabil a hotărârilor judecătorești în favoarea reclamanților de către debitori publici, ceea ce ar fi angajat răspunderea Statului reclamat.

Potrivit circumstanțelor cauzelor, reclamanții au epuizat calea de atac internă introdusă prin Legea nr. 87/2011 privind repararea de către stat a prejudiciului cauzat prin încălcarea dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei sau a dreptului la executarea în termen rezonabil a hotărârii judecătorești. În acest sens, ei invocă o încălcare a Articolelor 6 și 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Referitor la admisibilitate, Guvernul a susținut că reclamanții nu mai pot pretinde a fi victime în sensul Articolului 34 din Convenție, în măsura în care situația lor fusese remediată la nivel național în cadrul remediului prevăzut de Legea nr. 87/2011. Pe de altă parte, reclamanții au considerat că rezultatele procedurilor inițiate au demonstrat că remediul utilizat era ineficient, deoarece nu s-a soldat cu o reparație suficientă și nu a pus capăt încălcării drepturilor lor.

Cu referire la cererea nr. 35524/13, Curtea a notat că reclamantul beneficiase de o compensație adecvată, capabilă să remedieze prejudiciul suferit. Astfel, ea a aceptat obiecția Guvernului și a declarat cererea respectivă incompatibilă ratione personae cu prevederile Convenției.

În rest, Curtea a observat că sumele acordate de către instanțele judecătorești reclamanților au fost considerabil mai mici decât cele acordate de către Curte în cauze similare. Cererile societății reclamante privind daunele morale în cererea nr. 14342/13 și cererile privind daunele materiale în cererea nr. 1994/13 au fost respinse de către instanțe, în pofida constatării încălcării menționate. În plus, în cererile nr. 30416/13, 21282/14 și 32156/14, deși sumele acordate pentru prejudiciul moral puteau fi considerate a priori rezonabile, au existat prelungiri semnificative ale perioadelor de neexecutare, ceea ce a constituit o a doua încălcare pe care instanțele nu au remediat-o.

Referitor la acest grup de cereri, Curtea a observat că toate creanțele erau îndreptate împotriva statului însuși, fie prin intermediul autorităților sale (cererile nr. 429/13, 1994/13, 14342/13, 30416/13 și 25987/14), fie prin intermediul societăților care angajează răspunderea statului (cererile nr. 17014/13, 21282/14 și 32156/14).

Ținând cont de deficiențele identificate, Curtea a constatat că a avut loc o încălcare a Articolului 6 din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție în cererile nr. 429/13, 1994/13, 14342/13, 17014/13, 30416/13, 21282/14, 25987/14 și 32156/14.

Cu privire la prejudiciul material și moral, Curtea a luat în considerare despăgubirile deja acordate reclamanților la nivel național și a acordat sumele prevăzute în tabelul anexat la hotărâre, care variază între 700 și 2300 de euro pentru prejudiciul moral, și între 45 și 2000 de euro pentru costuri și cheltuieli. Totodată, în cererea nr. 17014/13, Curtea a rezervat chestiunea privind acordarea prejudiciului material pentru o procedură separată, invitând părțile să o informeze despre orice acord la care ar putea ajunge în această privință.

Actualmente, hotărârea este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.