Mocanu și alții v. Republica Moldova

       La 26 iunie 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea cu privire la fondul cauzei Mocanu și alții v. Republica Moldova (cererea nr. 8141/07).
Reclamanții Victor Mocanu, Pavel Răducanu și Semion Mititelu erau proprietari ai unor terenuri cu destinație agricolă situate în or. Sângera. În anul 2004, în urma reluării de către Guvern a lucrărilor de construcție a unei linii de cale ferată, a apărut necesitatea transferului terenurilor agricole (ai căror proprietari erau reclamanții) în proprietatea statului. Nefiind de acord cu compensațiile prevăzute în decizia Consiliului orășenesc Sângera din 21 decembrie 2004 pentru exproprierea terenurilor, reclamanții au intentat o acțiune de revendicare a terenurilor sale. Instanțele naționale au respins acțiunea reclamanților, motivând că pe terenurile în litigiu fusese deja construită calea ferată, iar statul a prevăzut modalități de reparare a prejudiciului cauzat persoanelor expropriate. Totodată, primul reclamant a contestat în instanța de judecată decizia Consiliului orășenesc Sângera din 21 decembrie 2004. Curtea Supremă de Justiție a respins acțiunea, considerând-o neîntemeiată, având în vedere interesul public în ceea ce privește ocuparea terenurilor în litigiu. Cel de-al treilea reclamant a inițiat o acțiune prin care a solicitat repararea prejudiciului material ca urmare a ocupării terenului său. În acest sens, Curtea Supremă de Justiție a menținut hotărârile instanțelor inferioare, prin care acestuia i s-a acordat suma de 20627,37 lei pentru pierderea profitului în anul 2005. De asemenea, la 26 decembrie 2007, Agenția Relații Funciare și Cadastru a încheiat cu primii doi reclamanți contracte de schimb, prin care aceștia au primit loturi de pământ cu suprafețe echivalente celor expropriate, fiindu-le oferită și diferența de preț dintre terenurile schimbate.
Astfel, reclamanții s-au plâns în fața Curții în temeiul Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând că procedura legală de expropriere nu a fost respectată, iar ei nu au primit nicio despăgubire echitabilă și prealabilă.
Deși Guvernul a susținut că reclamanții au fost privați de proprietatea lor în condițiile prevăzute de lege și din motive de utilitate publică, fiind asigurat un echilibru între interesele contrare ale părților, Curtea a constatat că în această cauză nu au fost respectate etapele prevăzute de lege pentru procedura de expropriere. În special, nu a existat o declarație de utilitate publică, care să inițieze procedura de expropriere în forma prevăzută de lege, iar autoritățile însele au recunoscut că exproprierea în acest caz nu a avut loc în conformitate cu Legea exproprierii pentru cauză de utilitate publică.
Totodată, Curtea a notat că în această cauză nu a existat o compensare echitabilă și prealabilă pentru expropriere. Mai mult, având în vedere că părțile nu au putut ajunge la un consens privind condițiile de expropriere, transferul dreptului de proprietate trebuia să aibă loc numai în baza unei hotărâri judecătorești definitive. Cu toate acestea, statul a însușit terenurile reclamanților fără să le plătească mai întâi despăgubiri și fără a recurge la instanța de judecată. De asemenea, actul formal de transfer al proprietății a fost încheiat cu primii doi reclamanți peste trei ani din momentul ocupării de către stat a terenului în litigiu, iar cel de-al treilea reclamant nu a primit nici până în prezent o compensație sau un lot de pământ echivalent celui expropriat.
Astfel, Curtea a concluzionat că situația reclamanților nu putea fi considerată previzibilă, ceea ce a permis autorităților să profite de ocuparea ilegală a terenurilor în detrimentul reclamanților. Prin urmare, Curtea a constatat încălcarea dreptului reclamanților la respectarea proprietății lor, prevăzut de Articolul 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.
Având în vedere circumstanțele cauzei, Curtea a rezervat pentru o hotărâre separată chestiunea privind acordarea satisfacției echitabile, inclusiv problema existenței și a cuantumului prejudiciului suportat de reclamanți ca urmare a exproprierii terenurilor lor.
Actualmente, hotărârea  cu privire la admisibilitatea și fondul cauzei este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie