Mitropolia Basarabiei și Parohia Nașterea Maicii Domnului v. Republica Moldova

La 1 octombrie 2019 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Mitropolia Basarabiei şi Parohia Naşterea Maicii Domnului v. Republica Moldova (nr. 65637/10).

În speță, Parohia ortodoxă română „Naşterea Maicii Domnului” activează în cadrul Mitropoliei Basarabiei și are sediul în satul Mihalaşa, raionul Teleneşti (în continuare „reclamante”).

La 20 octombrie 2005, a doua reclamantă a depus o acţiune în instanţa de judecată cu privire la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra unui teren cu suprafaţa de 0,3 ha, situat în satul Mihalaşa, raionul Teleneşti pentru finalizarea construcţiei unei biserici.

Prin hotărârea sa din 20 octombrie 2005, Judecătoria Teleneşti a admis acţiunea şi a dispus recunoaşterea dreptului de proprietate a primei reclamante asupra terenului respectiv. Această hotărâre nu a fost contestată şi a devenit definitivă la 4 noiembrie 2005. După înregistrarea hotărârii la Oficiul Cadastral Teritorial Teleneşti la 6 februarie 2006, Consiliul raional Teleneşti a eliberat un titlu de autentificare a dreptului deţinătorului de teren pe numele primei reclamante, iar la 21 martie 2006 a eliberat un certificat de urbanism pentru a doua reclamantă.

La 25 august 2009 parohul V.A. al bisericii „Adormirea Maicii Domnului” din satul Mihalaşa (în continuare „V.A.”) şi alţi 259 de enoriaşi au depus o cerere de chemare în judecată cu privire la anularea titlului de autentificare a dreptului deţinătorului de teren indicat în hotărârea instanţei din 20 octombrie 2005 şi recunoaşterea dreptului de proprietate asupra terenului respectiv. Ulterior, prin încheierea sa din 25 septembrie 2009, Judecătoria Teleneşti a dispus scoaterea cererii de pe rol, deoarece nu fusese respectată procedura prealabilă de soluţionare a litigiului.

La 18 noiembrie 2009 V.A. a depus o cerere de revizuire împotriva hotărârii Judecătoriei Teleneşti din 20 octombrie 2005 şi a pretins că făcuse cunoştinţă cu conţinutul acestei hotărârii în 2009. Prin hotărârea sa din 22 ianuarie 2010, Judecătoria Teleneşti a respins cererea ca fiind inadmisibilă.

Hotărârea instanţei din 22 ianuarie 2010 a fost contestată cu recurs de către V.A.

Prin decizia sa definitivă din 20 aprilie 2010, Curtea de Apel Bălţi a admis recursul depus de către V.A., a casat hotărârea din 20 octombrie 2005 şi a dispus rejudecarea cauzei cu referire la a doua reclamantă. Instanţa a reţinut, printre altele, apariţia unor circumstanţe esenţiale în cauza dată, referindu-se, în particular, la un certificat din 7 iunie 2002 care atesta faptul că terenul în litigiu aparţinea parohiei „Adormirea Maicii Domnului”, parte componentă a Mitropoliei Moldovei. Instanţa nu s-a pronunţat cu privire la faptul că hotărârea respectivă fusese înregistrată la Oficiul Cadastral Teritorial Teleneşti la 6 februarie 2006.

În cele din urmă, prin încheierea sa din 28 septembrie 2010, Judecătoria Teleneşti a scos de pe rol acţiunea iniţială a celei de-a doua reclamantă şi a reţinut că litigiul trebuia să fie examinat de către o instanţă civilă. Această încheiere a fost contestată cu recurs.

În fața Curții, reclamantele s-au plâns în baza Articolului 6 § 1 şi a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând că prin emiterea deciziei din 20 aprilie 2010 de casare a hotărârii definitive în favoarea acestora, Curtea de Apel Bălţi a încălcat principiului securităţii raporturilor juridice şi dreptul lor de proprietate.

Curtea a notat că revizuirea hotărârii judecătoreşti definitive din 20 octombrie 2005 a fost utilizată de către Curtea de Apel Bălţi într-un mod incompatibil cu principiul securităţii raporturilor juridice. În opinia Curţii, certificatul din 7 iunie 2002 prezentat de către revizuent nu fusese o probă nouă ce ar fi avut o importanţă fundamentală în vederea soluţionării cauzei. Prin urmare, a avut loc încălcarea Articolului 6 § 1 şi a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

Curtea a acordat reclamantelor 2000 euro pentru prejudiciul moral şi 1760 euro pentru costuri şi cheltuieli.

Actualmente, hotărârea este disponibilă în limba franceză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie