Miron v. Republica Moldova

      La 4 septembrie 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Miron v. Republica Moldova (nr. 74497/13).
La 24 august 2011 reclamantul a fost luat în custodia poliției, fiind acuzat de omor și posesia neautorizată a unei arme de foc. Arestul său preventiv a fost prelungit la fiecare treizeci de zile până la 21 ianuarie 2012. Reclamantul nu a contestat încheierile respective.
La 17 ianuarie 2012 cauza reclamantului a fost trimisă la judecare și arestul său preventiv a fost extins de către instanță la fiecare trei luni, aceasta constatând persistența valabilității temeiurilor ce justificau detenția sa inițială. În acest context, reclamantul a contestat termenul detenției sale, argumentând că durata detenției în timpul judecării cauzei deja depășise termenul-limită de douăsprezece luni prevăzut de articolul 186 § 8 din Codul de Procedură Penală și că instanțele naționale nu au invocat nicio circumstanță excepțională ce ar fi motivat o asemenea durată. Curtea de Apel Chișinău a respins recursurile reclamantului, iar la 17 septembrie 2014 Curtea Supremă de Justiție a menținut condamnarea reclamantului la douăzeci și trei de ani de închisoare.
Între 28 septembrie 2011 și 4 decembrie 2014 reclamantul s-a aflat în Penitenciarul nr. 13 din Chișinău. Potrivit reclamantului, acesta a fost deținut în condiții inadecvatede detenție. La 18 aprilie 2014 avocatul reclamantului s-a plâns Procuraturii Generale cu privire la condițiile de detenție în care se afla clientul său. Printr-o scrisoare din 15 mai 2014, Departamentul Instituțiilor Penitenciare a respins plângerile cu privire la supraaglomerare, existența unor deținuți bolnavi de tuberculoză, alimentație și asistență medicală insuficiente.
Cu referire la pretinsa violare a Articolului 3 din Convenție, Curtea a reamintit că în numeroase hotărâri ale sale ea deja constataseprezența condițiilor de detenție din Penitenciarul nr. 13 contrare Articolului 3 (a se vedea, inter alia, Hadji v. Republica Moldova, nr. 32844/07 și 41378/07, § 20, 14 februarie 2012; Silvestru v. Republica Moldova, nr. 28173/10, 13 ianuarie 2015; și Pisaroglu v. Republica Moldova, nr. 21061/11, 3 martie 2015). Curtea a concluzionat că și în speța dată a avut loc încălcarea Articolului 3 din Convenție.
În ceea ce privește pretinsa încălcare a Articolului 5 §§ 1 și 3 din Convenție, Curtea examinase o plângere identică în cauza Savca v. Republica Moldova (nr. 17963/08, 15 martie 2016) și a constatat violarea Articolului 5 § 1, întrucât legislația în baza căreia reclamantul a fost deținut nu fusese suficient de clară și previzibilă și, respectiv, nu întrunise condiția „legalității”. Așadar, Curtea a hotărât că și Articolul 5 § 1 din Convenție a fost încălcat în speța examinată, constatând lipsa necesității de a examina separat plângerea în baza Articolului 5 § 3 din Convenție.
Abordând pretinsa violare a Articolului 13 din Convenție, Curtea a reiterat că a examinat de numeroase ori problema remediilor interne privind precaritatea condițiilor de detenție din Moldova (a se vedea Șarban v. Republica Moldova, nr. 3456/05, §§ 57-62, 4 octombrie 2005; Holomiov v. Republica Moldova, nr. 30649/05, §§ 101-107, 7 noiembrie 2006; Istratii și alții v. Republica Moldova, nr. 8721/05 și altele, § 38, 27 martie 2007; Mitrofan v. Republica Moldova, nr. 50054/07, §§ 32 și 33, 15 ianuarie 2013; Segheti v. Republica Moldova, nr. 39584/07, § 22, 15 octombrie 2013; Shishanov v. Republica Moldova, nr. 11353/06, §75, 15 septembrie 2015; Mescereacov v. Republica Moldova, nr. 61050/11, §15, 9 februarie 2016), și de fiecare dată a concluzionat că remediile sugerate de Guvern erau ineficiente. Curtea a considerat că existența unor remedii eficiente, privind plângerea reclamantului în baza Articolului 3, nu a fost probată nici în prezenta cauză și, astfel, a fost constatată încălcarea Articolului 13 din Convenție.
În contextul încălcărilor nominalizate supra, Curtea a acordat reclamantului 10000 euro în calitate de despăgubire pentru prejudiciul moral și 1000 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Actualmente hotărârea  este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie