Mihailov v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 29 iunie 2021 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Mihailov v. Republica Moldova (nr. 53209/12).

Potrivit circumstanțelor cauzei, în urma unui litigiu între reclamant și Departamentul de executare a deciziilor judiciare (în continuare „DEDJ”), la 21 aprilie 2008 reclamantul a obținut o hotărâre definitivă a Judecătoriei Chișinău, sediul Botanica, prin care obliga DEDJ să-i achite reclamantului 86 317,04 lei.

La 12 iunie 2008 și 10 iulie 2008 reclamantul a solicitat executarea hotărârii, însă DEDJ a refuzat, deoarece instanța omisese să indice datele referitoare la creditor și debitor în titlul executoriu. Reclamantul a contestat refuzul. La 16 septembrie 2008 Judecătoria Chișinău a admis acțiunea reclamantului, motivând că refuzul DEDJ de a executa titlul executoriu era neîntemeiat.La 25 noiembrie 2008 reclamantul a solicitat din nou executarea hotărârii din 21 aprilie 2008, însă DEDJ refuzase, invocând lipsa competenței teritoriale. Reclamantul s-a plâns în fața Curții de neexecutarea hotărârii, însă aceasta a declarat cererea inadmisibilă, invitând reclamantul să epuizeze noua cale de atac adoptată în Republica Moldova.

La 25 octombrie 2011 reclamantul a inițiat proceduri împotriva Ministerului Justiției în baza Legii nr. 87, solicitând acordarea prejudiciului material în sumă de 131 548 de lei și prejudiciului moral în cuantum de 30 000 de lei. La 13 iunie 2012 Curtea de Apel Chișinău a admis acțiunea reclamantului. Instanța a menționat că hotărârea din 21 aprilie 2008 nu fusese executată pentru o perioadă de peste patru ani și, prin urmare, a constatat o încălcare a dreptului reclamantului la executarea hotărârii într-un termen rezonabil. Instanța a acordat reclamantului 6 000 de lei pentru prejudiciu moral, însă a respins cererea sa pentru prejudiciu material. Hotărârea din 21 aprilie 2008 nu a fost executată până în prezent.

În fața Curții, reclamantul s-a plâns în baza Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, invocând omisiunea autorităților statului de a executa în termen rezonabil hotărârea definitivă pronunțată în favoarea sa.

Guvernul a susținut că reclamantul și-a pierdut statutul de victimă în urma hotărârilor instanțelor naționale pronunțate în cadrul procedurilor inițiate de către reclamant în baza Legii nr. 87.

Curtea a constatat că deși instanțele naționale recunoscuseră încălcarea dreptului reclamantului la executarea într-un termen rezonabil a hotărârii din 21 aprilie 2008, ele nu îi acordaseră reclamantului nicio despăgubire pentru prejudiciul material suferit. Prin urmare, ea a considerat că reclamantul nu și-a pierdut statutul său de victimă, iar Guvernul nu a prezentat niciun argument convingător care ar putea să o determine să ajungă la o altă concluzie. Totodată, având în vedere jurisprudența sa, Curtea a concluzionat că eșecul autorităților de a adopta măsuri adecvate pentru executarea hotărârii în favoarea reclamantului a constituit o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

În consecință, Curtea a acordat reclamantului 9 000 de euro pentru prejudiciul material, 1 200 de euro pentru prejudiciul moral și 800 de euro pentru costuri și cheltuieli.

Actualmente, hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.