Mihailov v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 29 iunie 2021 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Mihailov v. Republica Moldova (nr. 53209/12).

Potrivit circumstanțelor cauzei, în urma unui litigiu între reclamant și Departamentul de executare a deciziilor judiciare (în continuare „DEDJ”), la 21 aprilie 2008 reclamantul a obținut o hotărâre definitivă a Judecătoriei Chișinău, sediul Botanica, prin care obliga DEDJ să-i achite reclamantului 86 317,04 lei.

La 12 iunie 2008 și 10 iulie 2008 reclamantul a solicitat executarea hotărârii, însă DEDJ a refuzat, deoarece instanța omisese să indice datele referitoare la creditor și debitor în titlul executoriu. Reclamantul a contestat refuzul. La 16 septembrie 2008 Judecătoria Chișinău a admis acțiunea reclamantului, motivând că refuzul DEDJ de a executa titlul executoriu era neîntemeiat.La 25 noiembrie 2008 reclamantul a solicitat din nou executarea hotărârii din 21 aprilie 2008, însă DEDJ refuzase, invocând lipsa competenței teritoriale. Reclamantul s-a plâns în instanță de neexecutarea hotărârii, însă instanța a declarat cererea inadmisibilă, invitând reclamantul să epuizeze noua cale de atac adoptată în Republica Moldova.

La 25 octombrie 2011 reclamantul a inițiat proceduri împotriva Ministerului Justiției în baza Legii nr. 87. El a solicitat daune materiale în valoare de 131 548 de lei și daune morale de 30 000 de lei. La 13 iunie 2012 Curtea de Apel Chișinău a admis acțiunea reclamantului. Instanța a menționat că hotărârea din 21 aprilie 2008 nu fusese executată pentru o perioadă de peste patru ani și, prin urmare, a constatat o încălcare a dreptului reclamantului la executarea hotărârii într-un termen rezonabil. Instanța a acordat reclamantului 6 000 de lei pentru prejudiciu moral, însă a respins cererea sa pentru prejudiciu material. Hotărârea din 21 aprilie 2008 nu a fost executată până în prezent.

În fața Curții, reclamantul s-a plâns în baza Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”) și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție, invocând omisiunea autorităților statului de a executa în termen rezonabil hotărârea definitivă pronunțată în favoarea sa.

Guvernul a susținut că reclamantul și-a pierdut statutul de victimă în urma hotărârilor instanțelor naționale pronunțate în cadrul procedurilor inițiate de către reclamant în baza Legii nr. 87.

Curtea a constatat că deși instanțele naționale recunoscuseră încălcarea dreptului reclamantului la executarea într-un termen rezonabil a hotărârii din 21 aprilie 2008, ele nu îi acordaseră reclamantului nicio despăgubire pentru prejudiciul material suferit. Prin urmare, ea a considerat că reclamantul nu și-a pierdut statutul său de victimă, iar Guvernul nu a prezentat niciun argument convingător care ar putea să o determine să ajungă la o altă concluzie. Totodată, având în vedere jurisprudența sa, Curtea a concluzionat că eșecul autorităților de a adopta măsuri adecvate pentru executarea hotărârii în favoarea reclamantului a constituit o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție și a Articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție.

În consecință, Curtea a acordat reclamantului 9 000 de euro pentru prejudiciul material, 1 200 de euro pentru prejudiciul moral și 800 de euro pentru costuri și cheltuieli.

Actualmente, hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie