Mescereacov c. Republicii Moldova

HOTĂRÎREA
în cauza MESCEREACOV c. REPUBLICII MOLDOVA
(cererea nr. 61050/11)

La 16 februarie 2016, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a pronunțat o hotărîre în cauza Mescereacov c. Republicii Moldova.
Reclamantul s-a născut în 1982, în prezent este deținut în penitenciarul din Cricova.
La 14 februarie 2002 Judecătoria Buiucani a emis un mandat de arest în privința reclamantului, acesta fiind învinuit de comiterea unui omor.
În decembrie 2010 reclamantul a fost arestat în Federația Rusă și extrădat autorităților Republicii Moldova. Fiind constatată vinovăția reclamantului, el a fost condamnat la 8 ani privațiune de libertate.
În această speță, reclamantul, invocînd articolul 3 din Convenție, s-a plîns de condițiile precare de detenție în penitenciarul nr.13. Referindu-se la alegațiile reclamantului cu privire la condițiile de detenție, Guvernul a susținut că reclamantul n-a epuizat căile interne de atac și s-a referit, în acest sens, la jurisprudența Curții Supreme de Justiție, potrivit căreia compensarea prejudiciilor pentru condițiile precare de detenție poate fi atribuită doar unor persoane deja eliberate din detenție.
Curtea a reiterat faptul că problema remediilor naționale privind condițiile precare de detenție în Republica Moldova a fost examinată în repetate rînduri de Curte, de fiecare dată concluzia fiind că remediile sugerate de Guvern au fost ineficiente pentru persoanele aflate în detenție curentă.
Guvernul a declarat că condițiile de detenție în Penitenciarul nr. 13 n-au constituit tratament inuman și degradant și a susținut că condițiile din acea închisoare s-au îmbunătățit considerabil în ultimul timp.
Curtea s-a referit la concluziile sale formulate în hotărîrile anterioare (a se vedea în Hadji v Moldovei, nr 32844/07 și 41378/07, § 20, 14 februarie 2012; Silvestru v RM, 28173/10, 13 ianuarie 2015;… Pisaroglu v RM, 21061/11, 03 martie 2015). Astfel, Curtea a considerat că dificultățile reclamantului în timpul detenției sale în Penitenciarul nr. 13 au depășit nivelul minim de severitate specific detenției și au generat, prin urmare, încălcarea articolului 3 din Convenție. Curtea a notat cu îngrijorare că problema condițiilor precare de detenție în Penitenciarul nr. 13 din Chișinău este de natură sistematică (a se vedea, Shishanov, § 127) și spre regret, continuă să persiste. Prin urmare, a îndemnat autoritățile naționale să ia măsurile adecvate pentru a pune capăt acestor încălcări.
Reclamantul de asemenea a invocat articolul 5 § 1 și 3 din Convenție, s-a plîns că detenția sa nu s-a bazat pe o bănuială rezonabilă. Întrucit reclamantul n-a prezentat probe în susținerea acestor alegații, în temeiul articolului 35 § 3 și 4 din Convenție, Curtea a declarat inadmisibil acest capăt de cerere.
Curtea a considerat în mod vădit nefondate pretențiile reclamantului cu privire la faptul că după expirarea ultimului mandat de arest, detenția sa a fost ilegală.
Reclamantul a mai invocat încălcarea articolului 5 § 2 și 3 din Convenție, deoarece mandatul de arest nu i-a fost adus la cunoștință în termenul legal de 72 de ore. Curtea a respins acest capăt de cerere, menționînd că fost depus cu expirarea termenului de 6 luni din momentul încălcării.
În final, reclamantul s-a plîns că durata detenției a generat încălcarea dreptului său la prezumția nevinovăției, prevăzut de articolul 6 § 2 din Convenție. În virtutea circumstanțelor examinate, Curtea a respins acest capăt de cerere.
Constatînd încălcarea articolului 3 din convenție, Curtea i-a acordat reclamantului 4500 Euro cu titlu de prejudiciu moral și 800 Euro cu titlu de costuri și cheltuieli.
Actualmente, hotărîrea este disponibilă doar în limba engleză şi poate fi accesată pe pagina web a Curţii Europene a Drepturilor Omului.