Mereuța v. Republica Moldova

     La 15 mai 2018 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Mereuța v. Republica Moldova (nr. 64401/11).
Reclamantul, Mihail Mereuța, s-a plâns în fața Curții în temeiul Articolului 3 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), invocând că autoritățile naționale nu ar fi efectuat o investigație eficientă cu referire la plângerile sale în legătură cu leziunile provocate acestuia de către o persoană la 29 iulie 2009.
La 12 august 2009 S. a fost recunoscut în calitate de bănuit pentru comiterea huliganismului cu utilizarea armei de foc și a vătămării intenționate grave a integrității corporale sau a sănătății.
La 29 decembrie 2009 S. a fost pus sub învinuire, iar la 12 ianuarie 2010 a fost audiat în calitate de învinuit. S. și-ar fi recunoscut vina, dar a refuzat să facă alte declarații. La 23 februarie 2010 cauza penală a fost expediată Comisariatului de Poliție Anenii Noi pentru efectuarea în continuare a urmăririi penale, aceasta finalizându-se la 20 decembrie 2010.
La 23 noiembrie 2010 Curtea Constituțională a Republicii Moldova a emis hotărârea nr. 26 prin care a declarat drept neconstituțional aliniatul (6) al articolului 63 din Codul de procedură penală, care – în cazul acumulării probelor suficiente – acorda posibilitatea de a pune sub învinuire persoana în privința căreia calitatea de bănuit a încetat de drept, i.e. după expirarea a 3 luni de la data recunoașterii în calitate de bănuit.
În această ordine de idei, S. a fost scos de sub urmărire penală la 30 decembrie 2010 din motivul încetării de drept a calității sale de bănuit, i.e. din motivul imposibilității menținerii sale în această capacitate pe o perioadă mai mare de trei luni. Aceste modificări ale legislației procesual-penale au atras nulitatea a tuturor actelor procedurale întocmite în privința sau cu participarea lui S. după 12 noiembrie 2009, inclusiv a ordonanței de punere sub învinuire a lui S. din 29 decembrie 2009.
În pofida celor redate mai sus, la 18 februarie 2011 a fost anulată ordonanța din 30 decembrie 2010 și s-a dispus reluarea urmăririi penale din motiv că apăruseră fapte recent descoperite. Cu toate acestea, la 31 martie 2011 Judecătoria Râșcani, mun. Chișinău, a anulat ordonanța din 18 februarie 2011.
Curtea a notat că, deși principalul suspect fusese identificat și își recunoscuse vina, ancheta nu a condus la pedepsirea persoanei responsabile, deoarece nu au fost respectate termenele prevăzute de legislația procesual-penală. Astfel, ea a statuat că ancheta penală cu referire la plângerile reclamantului în legătură cu leziunile provocate de către o persoană nu a fost eficientă, și, în consecință, a fost avut loc încălcarea Articolului 3 din Convenție sub aspect procedural.
Curtea a acordat reclamantului 7500 euro cu titlu de prejudiciu moral, respingând restul pretențiilor reclamantului.
Actualmente, hotărârea  este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie