Mătăsaru și Savițchi v. Republica Moldova

     La 10 iulie 2018, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Mătăsaru și Savițchi v. Republica Moldova (cerere nr. 43038/13). Reclamanții Anatol Mătăsaru și Djulieta Savițchi, soț și soție, s-au plâns în fața Curții în temeiul Articolului 5 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”).

La 29 ianuarie 2008, reclamanții au desfășurat o acțiune de protest în fața Comisariatului de Poliție sect. Centru, ulterior deplasându-se spre Procuratura sect. Centru și Ministerul Afacerilor Interne. În scurt timp reclamanții au fost reținuți. În aceeași zi materialele dosarului au fost expediate spre examinare în instanță de judecată. În cadrul ședinței de judecată s-a dispus amânarea examinării cauzei și eliberarea reclamanților. Ședința de judecată s-a finalizat la ora 17:00, astfel reținerea reclamanților a durat aproximativ 6 ore și 45 minute.

La 18 decembrie 2008, reclamantul Anatol Mătăsaru a desfășurat o acțiune de protest în urma căreia a fost reținut. În aceeași zi materialele dosarului au fost expediate în instanța de judecată. În cadrul ședinței de judecată s-a dispus amânarea examinării cauzei și eliberarea reclamantului. Reținerea reclamantului a durat aproximativ 4 ore și 30 minute.

La 29 ianuarie 2009, reclamantul Anatol Mătăsaru a desfășurat o altă acțiune de protest, fiind reținut timp de 6 ore.

La 2 noiembrie 2010, Curtea a adoptat o hotărâre în cauza Mătăsaru și Savițchi v. Republica Moldova nr. 38281/08, prin care a declarat inadmisibile plângerile reclamanților în baza Articolelor 5 și 11 din Convenție pe motiv că nu fuseseră epuizate căile de atac interne. Astfel, reclamanții au intentat o acțiune civilă în temeiul Legii nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești. La 6 februarie 2013, Curtea Supremă de Justiție a recunoscut încălcarea drepturilor reclamanților prevăzut de Articolele 5 și 11 din Convenție, acordându-le 900 și, respectiv, 270 Euro.

În fața Curții, reclamanții au susținut că despăgubirile acordate pentru încălcarea de către autoritățile Republicii Moldova a drepturilor lor în baza Articolelor 5 § 1 și 11 din Convenție fuseseră disproporționate cu severitatea încălcării drepturilor lor.

Guvernul a respins argumentele reclamanților, susținând că aceștia și-au pierdut statul de victimă.

Curtea a constatat că sumele acordate reclamanților de către Curtea Supremă de Justiție au fost considerabil inferioare sumelor acordate de către Curte în cauze similare (a se vedea Brega și Alții v. Moldova, nr. 61485/08, 24 ianuarie 2012). Astfel, Curtea a decis că reclamanții nu-și pierduseră statutul de victimă.

Ca rezultat, Curtea a acordat reclamanților 8 000 de euro cu titlu de prejudiciu moral și 4 000 euro cu titlu de costuri și cheltuieli.

Actualmente hotărârea  este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie