Madam v. Republica Moldova

© Prezentul rezumat îi aparține Direcției agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova. Orice preluare a textului sau a unei părți din acesta se va face cu următoarea mențiune: „Rezumatul hotărârii a fost efectuat de către Direcția agent guvernamental din cadrul Ministerului Justiției al Republicii Moldova”.

La 6 septembrie 2022 Curtea Europeană a Drepturilor Omului (în continuare „Curtea”) a pronunțat hotărârea în cauza Madam v. Republica Moldova (nr. 42715/19).

Potrivit circumstanțelor cauzei, reclamantul a fost învinuit de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) din Codul penal (încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijlocului de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității corporale sau a sănătății).

Prin sentința sa din 2 aprilie 2018, Judecătoria Chișinău (sediul Central) a achitat reclamantul, deoarece fapta nu întrunea elementele infracțiunii. La baza sentinței de achitare au stat declarațiile mai multor martori.

Prin decizia sa din 24 septembrie 2018, Curtea de Apel Chișinău a admis apelurile declarate de către procuror, părțile vătămate și avocatul părții civile, a casat sentința Judecătoriei Chișinău (sediul Central) din 2 aprilie 2018 și a pronunțat o hotărâre nouă potrivit modului stabilit pentru prima instanță, recunoscând reclamantul vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) din Codul penal și stabilindu-i o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de 300 de unități convenționale (aproximativ 300 de euro la acel moment). Totodată, instanța a admis parțial acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate împotriva reclamantului.

Cu toate acestea, instanța de apel nu a reaudiat niciunul dintre martorii ale căror declarații au stat la baza adoptării hotărârii sale, limitând-se la citirea declarațiilor date de către aceștia în fața instanței de fond.

Avocatul reclamantului a contestat cu recurs decizia Curții de Apel Chișinău din 24 septembrie 2022, însă prin decizia sa din 6 martie 2019, Curtea Supremă de Justiție a respins recursul ca fiind vădit nefondat.

În fața Curții reclamantul a invocat încălcarea Articolului 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (în continuare „Convenția”), id est a dreptului său la un proces echitabil, ca urmare a eșecului instanței de apel de a reaudia martorii înainte de casarea sentinței de achitare a instanței de fond.

În observațiile sale, Guvernul a susținut că reclamantul nu solicitase audierea martorilor în fața Curții de Apel Chișinău. Astfel, reclamantul nu ar fi putut să invoce acest argument în fața Curții.

Cu toate acestea, ținând cont de circumstanțele cauzei și de materialele dosarului, Curtea a considerat că instanța de apel nu ar fi putut stabili vinovăția reclamantului fără audierea corespunzătoare a martorilor, ale căror declarații urmau să fie respinse sau reinterpretate în scopul condamnării reclamantului pentru infracțiunea imputată. Curtea a notat că reclamantul nu a exprimat într-un mod inechivoc intenția sa de a renunța la dreptul de a audia martorii în fața Curții de Apel. În schimb, cunoscând prevederile art. 419 din Codul de procedură penală și fiind satisfăcut de soluția pronunțată de către instanța de fond, reclamantul nu s-a simțit obligat să solicite o nouă audiere a martorilor. În plus, Guvernul nu a prezentat Curții probe care să demonstreze că au fost întreprinse toate eforturile pentru a asigura prezența martorilor respectivi în fața Curții de Apel. În consecință, Curtea a concluzionat că a avut loc o încălcare a Articolului 6 § 1 din Convenție.

Curtea i-a acordat reclamantului 3.000 de euro pentru prejudiciul moral.

Actualmente hotărârea este disponibilă în limba engleză și poate fi accesată pe pagina web a Curții.

Articole relaționate

Etichete

Distribuie